Publicat de: Daniel Onaca | 7 martie 2019

Banatul nu face parte din Transilvania (6) Sorin Forțiu

Banat, Crişana, Maramureş

Cele trei provincii geografico-istorice cuprinse adesea, fără o argumentare ştiinţifică corespunzătoare, sub numele Transilvania … Mai pregnantă apare inadvertenţa de cuprindere a provinciilor amintite sub un singur nume – Transilvania – atunci când se au în vedere locuitorii acestor teritorii. Astfel, populaţia din sud-vestul ţării, în ansamblu din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Arad, este cunoscută sub numele de bănăţeni, cei de pe Crişuri sunt bihoreni sau crişeni. Iar cei din nord-vestul ţării sunt maramureşeni, nume care nu pot fi atribuite sub nici o formă locuitorilor de la interiorul Carpaţilor.

Pot fi aduse, în legătură cu această problemă, o serie de alte argumente sau cele menţionate suportă detalieri corespunzătoare. Dintre toate, subliniem doar faptul că în cercetarea geografico-umană a perioadei interbelice problema definirii acestor teritorii a fost corectă, iar în Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920), în articolul 45, Ungaria recunoştea unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.” De fapt, această ultimă afirmaţie este falsă pentru că articolul 45 al Tratatului de la Trianon nu aminteşte numele Banat, Transilvania, Crişana ori Maramureş.

Ştefan PASCU nu este pionierul acestei abordări ci doar exponentul cel mai „vehement” al ei. De exemplu, Coriolan SUCIU publica în 1967 un „Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania”, Editura Academiei RSR, Bucureşti, vol. I-II, în care îndesa deavalma sub numele de Transilvania şi Banatul, şi Crişana şi Maramureşul. Referent ştiinţific al dicţionarului era şi … Ştefan PASCU! Nimic nu este întâmplător.

Dar încă din 1951, sub conducerea sinistrului Mihail ROLLER, Banatul fusese deja încorporat în Transilvania; vezi Documente privind Istoria României, Academia RPR (comitetul de redacţie: Ioan Ionaşcu, L. Lăzărescu-Ioneşti, Barbu Câmpina, Eugen Stănescu, D Prodan, redactor responsabil Mihail ROLLER), Editura Academia RPR, volumul I (1075-1250), 1951, Veacul XI, XII si XIII, C. Transilvania; volumul II (1251-1300), 1952, Veacul XIII, C. Transilvania; etc. O scurtă listă de cărţi publicate în perioada interbelică (şi chiar mai repede!) ne arată că atunci lucrurile erau încă destul de clare pentru majoritatea intelectualilor.

– Etymologicum Magnum Romaniae dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor lucrat după dorinţa şi cu cheltuiela M. S. Regelui Carol I sub auspiciele Academiei Române, Bogdan Petriceicu HAŞDEU, Editura Socec & Teclu, Bucuresci, 1890, tom II, p. 287 – Ardeal: „în Transilvania, în gura poporului, Ardeal are un sens mult mai restrîns. Bîrsa sau regiunea Braşovului nu e Ardeal; de asemenea, nu e Ardeal Haţegul; nici munţii Abrudului, cu atît mai puţin ungurenii din Crişana şi bănăţenii. De aceea, în literatura poporană din Transilvania, prin Ardeal trebuie să înţelegem totdeauna numai centrul şi laturea răsăriteană a ţărei.”

– Enciclopedia româna, Dr. C. DIACONOVICH, vol. I-III, Editura W. Krafft, Sibiu, 1898-1903,

– tomul ântâiu (A-Copenhaga), 936 pg.; p. 242: „Ardeal [magh.(iară) Erdély], este în general numele poporal al Transilvaniei în acest sens se folosesce şi în cronicarii noştri, numai că unii din ei numesc cu acest nume, afară de Transilvania proprie, şi ţinuturile Ungariei, cari sub principii ardeleni au aparţinut A.(rdealu)-lui. în gura poporului sub A.(rdeal) nu se înţelege întreaga Transilvania, ci numai centrul şi partea resăriteană a ei. Celelalte părţi au numiri deosebite, precum ţeara Bârsei, a (ţeara) Oltului, a (ţeara) Haţegului. Astfel oltenii de pe la Făgăraş trecend Oltul dic, că merg în A.(rdeal); nici Moţii nu se consideră a face parte din A.(rdeal).”

Din păcate Diaconovich nu indică cine sunt acei cronicari care numesc drept Ardeal, înafară „de Transilvania proprie, şi ţinuturile Ungariei, cari sub principii ardeleni au aparţinut A.(rdealu)-lui.” Aceste ţinuturi ale Ungariei sunt Partiumul (în mare, Crişana, Sătmar, Maramureş) precum şi regiunea numită în istoriografia românească Banatul de Lugoj-Caransebeş. Ultimul, în fapt, circa o treime din Banatul istoric, a fost sub conducerea principilor ardeleni doar între două perioade: 1.08.1544 → vara 1551 şi mai 1554 → 11.10.1658.

– tomul al treilea (Kemet-Zymotic), 1276 pg.; p. 1118-1120: „Transilvania, numire geografică-istorică a platoului format de Carpaţii sud-estici … cele 16 comitate ungare cari formau odinioară T.(ransilvania sunt) (cott. Alba infer., Bistra-Năseud, Braşov, Ciuc, Cluj, Făgăraş, Hunedoara, Mureş-Turda, Odorheiu, Selagiu, Sibiiu, Solnoc-Dobâca, Têrnava mare, Têrnava mică, Treiscaune şi Turda-Arieş).”

După cum se poate observa, Corneliu DIACONOVICH nu este consecvent cu sine însuşi pentru că există diferenţe de substanţă între ce înţelege el prin Ardeal şi ce prin Transilvania.

 

P.S. Pentru amănunte despre autor -i.e. Sorin FORŢIU- consultaţi „Who’s who în România”, ediţie princeps, editura Pegasus Press, Bucureşti, 2002, 736 pagini, ISBN 973-85848-0-9; pagina 237.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: