Publicat de: Daniel Onaca | 9 aprilie 2019

Agurida de marți servită de Mircea Cărtărescu

Persistența metaforei

CartarescuAm simțit damful gazelor lacrimogene și acum aproape treizeci de ani, la mineriade, și anul trecut, pe 10 august. Duhoarea a fost aceeași, de parcă mi-ar fi rămas în nări timp de treizeci de ani. E un fel de metaforă pentru continuitatea puterii de-atunci cu cea de acum. Nu am ieșit din era Iliescu, aș spune că abia acum, cu guvernarea actuală, spiritul bătrânului comunist triumfă.

„Ce țară de rahat, o vacă în balconul patriei!“ scria Márquez în „Toamna patriarhului“ – fraza asta-mi sare-n minte, nu știu de ce, de câte ori deschid televizorul ca să văd știrile…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: