Publicat de: Daniel Onaca | 25 aprilie 2019

Un poem natural

Chemări © Daniel Onaca

 

Cocoașele de piatră în vale-s înșirate

Pe mal unde, la soare, tihnite se răsfață

Ciudate linii roșii cu râvnă încrustate,

În vremuri adormite, de neamuri azi uitate.

Când apa le atinge, desenele prind viață,

 

Elani 2

 

Se alungesc, se prind, pe rând dau la iveală

Figuri închipuite, cu coarne rămuroase.

Ridică-ți, frate, ochi de pe hârtia goală

Să-i vezi cum trag pe gură, adânc, fără fereală,

Al dimineții aer, miresme de miroase!

 

Bine-venit să fii, tu ce ne tâlcui zarea

Cu mintea și cu ochii țintiți spre noi să vadă

Minuni ce se cuvin a fi cuprinse-n marea

Cântare, din cuvinte ce vor descrie valea

Cu ale noastre urme înscrise în zăpadă.

 

Înșiruiți pe deal, migrează-n sus, spre coamă

(învolburând omătul, cum barba o ning anii);

Pe cale se opresc, se răsucesc ca să mă

Privească înc-odată din locul care-i cheamă

Să-și lepede podoaba de coarne vechi – elanii.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: