Publicat de: Daniel Onaca | 1 octombrie 2013

Cuvinte româneşti de origine turcică, cumană sau tătară

În limba română au fost identificate peste 2500 de cuvinte de origine turcică, multe din ele fiind asimilate în perioada preotomană, mai ales în vremea dominaţiei cumane şi a celeia tătare. Câteva dintre acestea:

Antroponime (nume de aristocraţi dar şi de oameni simpli):

Aganan, Acbaş, Acuş, Albaş, Aldomir, Aslan, Azgîr,

–  Balaban, Balac, Balic, Balc (de la care a derivat şi Bălcescu), Barac, Barcan, Bars, Basarab (o derivaţie este şi Băsescu), Başotă, Belcir, Beldiman, Berendei, Bibars, Bocioc, Boldur, Bolduş, Bora, Boul (derivat din Mo[g]ul), Bozgaci, Buga, Buhuş, Buzdugan,

– Caiman, Cantemir, Caraba, Cazan, Ciacan, Ciocan, Ciolpan, Ciomac, Ciortan, Ciurea, Ciutacu, Ciutur, Coman, Cotrubaş,

– Dorman, Edumen, Gaman, Goian, Gurban, Oldamar, Orda, Otemiş, Şişman,

– Tabuc, Talabă, Tamâztaş, Tarcan, Tâncabă, Tobuc, Tocmac, Tocsabă, Togrul, Tolmaci, Tonguz, Toronbai, Toruntai, Tutarcan,

– Vătăman

 

Hidronime şi nume de văi

– terminate în –ui: Bahlui, Băldălui, Bărlui, Bănăgui, Călmăţui, Călui, Covurlui, Derelui, Desmăţui, Geamertului, Suhurlui, Teslui, Turlui, Urlui, Vaslui

– cu alte terminaţii: Argeş, Borcea, Carasu, Elan, Ialpug, Oituz, Prut, Taşaul, Tatlîgeac

 

Toponime

– Bărăgan, Bacău, Bihor (origine sanscrită, dar vehiculată de turci), Bârlad, Bârsa, Băseşti, Braşov, Bucegi, Bugeac, Buzău,

– Caracal, Caraiman, Călan, Cătlăbuga, Ciabalai, Ciutureşti, Comandău, Cozia,

–  Dărmăneşti, Gheorghieni (Gürgen), Horezu, Ilişeşti, Mamaia, Ozun,

– Tălmaci, Tătuleşti, Tecuci, Teleorman, Teleşti, Tîncăbeşti, Tohan, Tonguzeni, Tortomanu, Zagon

 

Diverse alte cuvinte

– alai, baltă, bir, buzdugan,

– cazan, cioban, ciomag, ciorbă, ciutură, cobză, curgan,

– drâmbă, iatac, odaie, oină, olat, sălaş, toi  

Reclame

Responses

  1. Albaș, Aldomir, Argeș (Ordesus), Bacău, Bahlui, Balaban, Balc, Bălcescu, Barac, bars (barz, borz, bârzu), Basarab, Băsescu, Băsești, Bihor, Biharea, Bora (Boreas), Boul, Bug, Buhuși, Buga, Buzău, Bârlad, Bârsa baltă, Călan, Călui, ciocan, ciur, Ciurea, ciutură, Ciutacu, Cozia, Gheorgheni, Horezu, Ilișești, Mamaia, Prut (Pyretus, Porata), sălaș, Tătulești, Vaslui, vătăman etc., etc. după etimologii sunt de origine daco-getică, indoeuropeană și protoindoeuropeană (Bihor, Buzău, Bacău, Bahlui – bach în germană = râu, latina populară, gotă – vechi germane, slavă. Unele pot și și de la maghiari (bir), turci (Teleorman), cumani, uzi etc. Dar a considera cuvinte de la daci, romani, indoeuropeni a fi de la cumani este o aberație.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: