About

Zămislit la poalele Semenicului şi alungat de acolo de sminteala vremurilor comuniste, am găsit adăpost la apa Nissei, într-un sătuc de basm unde, în zilele de lucru, împrumut sătenilor cărţi la bibliotecă iar, în cele libere, hălăduiesc prin pădure ori prin paginile clasicilor în căutarea trufelor, bune de dăruit şi altora.

Răspunsuri

  1. Daca imaginea de mai sus este Valea Nisei atunci arata la fel de minunat precum dealurile din preajma Bicazului…linistitoare…ordonate…minunate!
    Nu conteaza unde te duc pasii in viata , important este sa te simti cat de cat ca acasa!

  2. Mulţumesc pentru comentariu. Imaginea corespunde mai mult stării mele sufleteşti decât realităţii fizice.

  3. …ce ți-ai putea dori mai mult???

    • Un cerc de prieteni apropiaţi pentru a întreţine şi împărtăşi cu cineva această stare – ştiut fiind că bucuria împărtăşită e dublă 🙂

      • așa este!

      • Corect: prin impartasire (cu partenerul de cuplu, cu familia mai mult sau mai putin apropiata, cu prietenii buni, cu cei carora le pasa de tine si de care-ti pasa) bucuriile se insumeaza iar necazurile se impart.

      • Ca si in viața reala, impartasirea gandurilor cu prietenii mai poate duce si la neantelegeri, dar… acele obstacole eu le var ca încercări, nicidecum ca pe niste bariere care sa te oprească din drum.

  4. Permiteti-mi sa va fac o recomandare: trecerea blogului pe un domeniu propriu si (poate) un nume de domeniu mai usor de retinut.
    Oricum, blogul acesta este plin de vorbe intelepte, care ar trebui citite de cat mai multi.

    • Mulțumesc pentru apreciere. Deocamdată nu știu ce am de câștigat si ce am de pierdut dintr-o asemenea „afacere” 🙂

      • Referirea este facuta exclusiv la un castig material, SAU ia in considerare SI un eventual „castig” sufletesc?

  5. Permiteti-mi sa va recomand doua persoane deosebite pe care le-am cunoscut intamplator pe internet (au bloguri) si cred ca in acele momente viata mea s-a imbogatit mult. Sunt niste persoane care, in ciuda handicapului lor, reusesc sa tina capul sus si sa lupte, in timp ce tineri sanatosi isi plang de mila. Este vorba de http://zoltybogata.ro/ si http://ciulerazvan.ro/
    As vrea sa va atrag in special atentia asupra domnului Razvan Ciule, un tanar teolog care, desi este in scaunul cu rotile, alunga propriile nevoi si ii ajuta pe ceilalti aflati in suferinta (copii pe moarte, etc.).
    Sunteti mult mai talentat decat mine si poate ca un articol despre acesti oameni curajosi ar fi util si celorlalti cititori de pe acest blog.

    • Dragă Gelule, n-am uitat de sugestia ta. Am pregătit o postare pe care o socot potrivită şi pe care o voi pune pe blog în preajma Crăciunului. Până atunci, numai bine la toată lumea!

  6. Unchiul meu (Rasovan Vasile Mihai, inginer agronom pensionar), sotul matusii mele, (sora mamei) este din Valiug, se pare ca sunteti cumva „vecini”. Suntem si noi vecini „prin alianta” atunci? 😉

  7. In acelasi timp mica, dar (paradoxal) si mare. Internetul o face si mai mica…

  8. A murit Iurie Darie, parca a murit si o parte din mine, din tineretea mea…
    Doamna Anca Pandrea si lupta hotarata pentru a-si salva omul m-a impresionat. Daca in toate familiile ar fi macar o parte din dragostea dintre domnul Iurie Darie si doamna Anca Pandrea, lumea ar fi mai buna si mai frumoasa…

    • Eu nu ştiu câţi dintre bloggeri de astăzi „l-au prins” când avea el un program pt copii la tv unde spunea istorii şi desena „la minut”. Asta a fost pe vremea când şi televiziunea română era încă tânără. Frumoase amintiri mi-au rămas şi din câteva secvenţe de la filmele de pe marele ecran. Să-i fie somnul lin.

      • Se pare ca apartinem cam aceleiasi generatii…

  9. Eu si sotia mea l-am prins. Acum fara sa fiu increzut si fara sa ma laud, dar o singura femeie am vazut sa iubeasca asa cum si-a iubit doamna Pandrea sotul. Este vorba de Maria mea. In ultimii ani a trecut de cateva ori aproape de moarte si se gandea doar la noi, fara sa se gandeasca la ea.
    Cred ca sunt un om foarte norocos…chiar daca ardeleanul a trebuit sa-si gaseasca tocmai „la mitici” nevasta… 😉

  10. Multumesc. Ma mai cicaleste ea (ca toate femeile..), dar si piperul are rostul lui, condimenteaza.. (cicaliturile nevestei sunt ca piperul, condimenteaza viata…) 😉

  11. Va recomand un alt blog in genul celui pe care-l scrieti: http://www.intelepciune.info/

    • Merci pt sugestie. L-am vizitat şi într-adevăr merită a fi „pus sub observaţie”. M-am abonat la el.

  12. Revin cu propunerea de a lua un domeniu web si hosting pentru acest blog, deja este prea bine dezvoltat pentru un subdomeniu wordpress.
    Dvs. hotarati…

  13. Va recomand un blog foarte interesant pe care tocmai l-am descoperit: http://www.reteteleluiradu.ro/

    • Multumesc Gelu. Blogul e… impresionant, dar nu am de gând sa-l vizitez prea des. M-ie ca o sa ma facă sa cad prea des in păcat. 🙂

      • Mie-mi place sa mananc si sa beau putin, dar bun. Si ma mai uit si dupa o fusta (doar ma uit, jur! 😉 ), chiar daca-s insurat si imi iubesc nevasta (nu am inselat-o si nu o sa o insel cat traiesc). Ii mai arat si ei o dama bine si apreciem ambii cei- frumos. Are incredere in mine, i-am docvedit asta.
        Ca sa revin, un blog legat de mancare buna imi place.

  14. E bine atunci când gândul devine, volunatr sau nu, punte între dealurile de la poalele Semenicului şi apa Nissei. Felicitări.

    • Mă bucur pentru vizită și mulțumesc pentru felicitări. La fel de bucuros sunt să descopăr și postările (deocamdată doar câteva poeme) de pe blogul dvs.

  15. Thanks for visiting my blog 🙂

    • It’s exciting for me to share the same interest with someone living at the antipodes. I want to celebrate that translating for you a post from by blog:

      Not for long ago, a friend of mine, a Swedish children books writer, visited a classroom to speak about books. At one point, the guest asks the children if any of them red ”Twilight”.

      – What?! reacted a girl. Did they write a book after the TV series? What nonsense! Just in order to make us to start reading books!

      • Too funny, yes I was a bookworm, read all Enid Blyton’s books, my daughter has inherited a few of mine, but they just don’t seem to have grabbed her as much as they did to me! Nice meeting you!


Lasă un comentariu