Trufe și Aguride

13. Tăietorul de lemne și duhul lacului

Într-o zi, un tăietor de lemne îşi scăpă securea în lacul de la marginea pădurii. Omul se puse pe jelit, pentru că-şi pierduse unealta cu care-şi câştiga existenţa. Duhul lacului ieși atunci din apă şi-l întrebă care era cauza disperării sale. Omul îi povesti necazul său. Duhul lacului se afundă imediat în lac de unde reveni cu o secure din aur masiv.

– Asta e securea?, îl întrebă el.

– Nu, răspunse tăietorul de lemne.

Duhul lacului intră din nou în apă şi se întoarse cu altă secure… toată din argint.

– Asta e securea ta?, îl întrebă el din nou.

– Nu, răspunse tăietorul de lemne.

A treia oară Duhul lacului reveni cu o secure din fier şi îl întrebă din nou:

– Asta e securea ta?

– Da, asta este, îi răspunse tăietorul de lemne.

Mişcat de onestitatea omului, Duhul lacului…

Vezi articolul original 216 cuvinte mai mult

Publicat de: Daniel Onaca | 31 iulie 2019

Trufe la cafea. Proverbe japoneze (3)

92* Marea e mare pentru că nu desconsideră râulețele mici.

* Fă tot ce este în puterile tale, restul lasă pe seamă soartei.

* Dacă vrei să pictezi o ramură, trebuie să auzi suflarea vântului.

* Să nu-ți fie frică să te îndoi un pic, te vei îndrepta mai drept.

* Este aceeași viață indiferent că o petrecem plângând sau râzând.

Publicat de: Daniel Onaca | 30 iulie 2019

Gândul zilei. Nicolas Valentin Vartan

Meseria de milițean

Avea cineva încredere în milițieni pe vremea împușcatului? Atunci de ce vă mirați că suntem pe mâna unor brute, inculți, bețivi, bișnițari, etc.? Sunt aceiași! Când părinții, familiile nevoiașe nu știau ce să facă cu fiul lor vagabond și repetent îl dădeau la miliție „că îi dă un salar și îl și îmbracă”.  Să fim realiști, nu a existat niciodată vocația de a deveni milițian, a fost întotdeauna soluția de reciclare a nulităților agresive, ultima șansă, de multe ori pentru a evita școala de corecție.

Publicat de: Daniel Onaca | 30 iulie 2019

Agurida zilei servită de doamna Odette Sofronescu

Ziua Imnului Național

Să serbezi Ziua Imnului Național în țara în care guvernul se șterge cu el la spate și condamnă întreg poporul la sărăcie, moarte, dezastru și emigrare din disperarea de a părăsi iadul, e mai mult decât o glumă proastă. E blasfemie. Și dacă tricolorul e în ghearele nenorociților din fruntea țării, vina este a poporului care în treizeci de ani nu a învățat să discearnă binele de rău, cum nici să taie răul din rădăcină atunci când l-a văzut clar în fața lui. ”Noi n-avem nici o putere”, ”jocurile se fac de sus”, ”nu putem schimba nimic”, recunoașteți afirmațiile, nu-i așa? Deci mai bine stăm la terase cu berea în față, mai bine punem poze cu pisici drăguțe, bancuri și cântece, în loc să ieșim în stradă cu milioanele și să nu mai plecăm de acolo până nu dăm leprele jos. Schimbarea nu se produce de la sine, noi o facem.

Cazul fetelor din Caracal nu este decât un foarte mic, un infim procent din mizeria ascunsă sub covorul democrației românești. Dacă îl dai la o parte ai surpriza unei adevărate gropi de gunoi fetid, înconjurată de hiene care își înfig colții în ce-a mai rămas din ciosvârtele de carne de-acum alterată. În spatele adolescentelor omorâte se înșiră cohorte de oameni care mor prin spitale, ori din lipsă de tratamente adecvate, ori răpuși de bacterii ucigașe, milioane de tineri sau mai puțin tineri care iau calea străinătății din lipsă de șanse la ei acasă, pensionari pe zi ce trece mai sărmani și mai părăsiți, derutați de minciunile guvernanților, abrutizați de sărăcie, boli și dezinformare, asistați sociali măcinați de analfabetism, lene, nașteri infantile și mizerie, elevi prinși într-un sistem de învățământ periculos de inutil. Crime. Crime împotriva umanității. Spălare pe creier. Corupție. Mușamalizări. Cam asta serbăm azi de Ziua Imnului.

Trufe și Aguride

12. Potcoava proteguitoare

Călugărul Dunstan, cel care avea să devină mai apoi – pe la văleatul 960 – arhiepiscop de Canterbury, lucrase o vreme ca simplu potcovar. Într-una din zile a intrat în covăcia lui un bărbat care i-a cerut să-i pună potcoave la propriile sale picioare. Când Dunstan a văzut că tălpile străinului avea forma unor copite de ţap, a înţeles că acela era nimeni altul decât ucigă-l toaca. Potcovarul nu s-a pierdut cu firea. S-a declarat dispus să execute lucrarea cerută, însă i-a explicat clientului că pentru asta trebuia neapărat să-i pună la mâini nişte cătuşe fixate în zid. Diavolul s-a învoit iar Dunstan s-a pus numaidecât pe treabă.

În timpul lucrului, viitorul cleric a căutat să-i pricinuiască nefârtatului dureri cumplite. Acesta a răbdat cât a răbdat, dar până la urmă a dat în primire. I-a strigat potcovarului să înceteze pentru că s-a răzgândit şi nu mai voia…

Vezi articolul original 59 de cuvinte mai mult

Publicat de: Daniel Onaca | 30 iulie 2019

Trufe la cafea. Proverbe japoneze (2)

Trufe la cafea* Un cuvânt bun poate încălzi trei luni de iarnă.

* Nu-l reține pe cel ce pleacă, nu-l alunga pe cel ce vine.

* Uneori, o clipă poate fi mai scumpă decât orice comoară.

* Dacă înțelegi tot ce ți se spune înseamnă că nu ești informat.

* Când îți este mai ușoară inima și lucrurile se fac mai ușor

Publicat de: Daniel Onaca | 29 iulie 2019

Agurida zilei servită de domnul Liviu Popescu

Fața întunecată a României

http://www.ramnicuvalceaweek.ro

Tare mi-e teamă că acest criminal în serie din Caracal să fie deja primul fir de mizerie care iese de sub preşul tranziţiei psiho-sociale a României din ultimii 30 de ani. Pentru că avem cu siguranţă, un Dark Romania, o Românie obscură, una care s-a copt acolo în frustrările tranziţiei economice, politice, în eşecuri, cu o vulnerabilitate extremă. Mă uit de multe ori în tranzitul meu prin ţara asta, la oraşele mici, falite, la blocurile insalubre de nefamilişti, la periferiile marilor oraşe. Şi văd o populaţie nefrecventabilă. O populaţie îmbătrânită, rămasă şomeră prin anii 95, odată cu marile restructurări ale economiei socialiste. Zone în care este extrem de riscant să ajungi după ora 22 – 23…

O populaţie pe care tăvălugul tranziţiei a suprins-o ca un crivăţ în diferite etape şi vârste. Un crivăţ care a lovit-o în tot confortul şi toată cunoaşterea lor. Familii care au fost încremenite în aceste etape, în oraşe monoindustriale, în blocuri cu o garsonieră. Plus o clasă politică manipulatoare şi extrem de perversă în a le exploata aşteptările. Aici au crescut generaţii de copii atunci, într-un abis social, în nişte malformaţii socio-economice, într-o Românie extrem de convulsivă. Caracalul, Urziceniul, Corabia, Ţăndărei, Oţelul Roşu, Moldova Nouă, Darabani, Flămânzi şi sunt zeci şi sute de astfel de oraşe lovite nimicitor de valul tranziţiei. Un fel de scapă cine poate. Fără un ghid, fără un ajutor de înţelegere a schimbărilor, mulţi români au trebuit să se readapteze. Aici au crescut copii, adolescenţi…

Noi vedem pub-uri, vedem firme luminoase, oraşe cu sedii europene, tineri şi tinere frumoşi îmbrăcaţi, vedem România de prim plan dar ce e în spate? România obscură… Sunt peste 700 de persoane dispărute în ultimii 30 de ani din această ţară. Mii de cazuri nerezolvate. Oare s-a acordat atenţie acestor bube? Avem o analiză pishologică a evoluţiei tranziţiei pentru România? Statistica spune că o treime din populaţia acestei ţări trăieşte la limită sărăciei. Dar treimea asta implică familii, copii, adolescenţi, destine? Ne imaginăm oare câte eşecuri şi câte frustrări se adună pe acest segment? Cum evoluează aceste traume, refulări, complexe…După 18 ani, copiii instituţionalizaţi, apropo, sunt scoşi în stradă, dacă nu urmează o şcoală. Şi 90% nu urmează.

Poliţia din Caracal, în cazul Alexandrei a tratat dosarul respectiv ca pe o banală fugă de acasă. O poliţie formată dintr-un personal total necalificat, ca orice poliţie de orăşele mici. Nepregătită, superficială, ca să nu zicem mai multe. La această oră, România întunecată nu este analizată, cunoscută. Credeam că vedem doar în filmele americane, cazuri ca acesta de la Caracal. Se prea poate să fie doar o gaură în covorul tranziţiei…Ce este sub el, însă?

Trufe și Aguride

12. Inelul lui Carol cel Mare

Carol cel Mare, împăratul frâncilor, s-a îndrăgostit la vremea bătrâneţii de o fecioară din neamul allemanilor. Nobilii de la curte au băgat de seamă cu îngrijorare că suveranul lor, ameţit focul dragostei şi ignorându-şi demnitatea rangului, a început să neglijeze treburile împărăţiei. Când tânăra, în mod neaşteptat, muri, curtenii au oftat de uşurare, dar s-au pripit căci pasiunea împăratului n-a pierit odată cu obiectul dragostei sale. Carol cel Mare a poruncit ca trupul fetei să fie îmbălsămat, după care l-a aşezat într-o odaie în preajma căreia se ţinea mai tot timpul.

Episcopul Turpin, oripilat de pasiunea macabră a împăratului, a bănuit că la mijloc trebuia să fie o vrăjitorie şi a insistat să cerceteze trupul moartei. Bănuiala lui s-a adeverit: sub limba tinerei a fost găsit un inel de preţ. La scurtă vreme după ce inelul a ajuns în mîinile episcopului, Carol cel Mare…

Vezi articolul original 102 cuvinte mai mult

Publicat de: Daniel Onaca | 29 iulie 2019

Trufe la cafea. Proverbe japoneze

23* Drumul lung începe cu cel scurt.

* Norocul vine în casă în care se râde.

* Nimeni nu se împiedică stând întins în pat.

* Verifică de șapte ori înainte de a te îndoi de cineva.

* Repede înseamnă să mergi încet fără întrerupere.

 

Publicat de: Daniel Onaca | 28 iulie 2019

Agurida zilei servită de doamna Ana-Maria Caia

Raport din Zombieland.

O fată sună la 112. STS nu poate localiza apelul în sfântul an 2019, în care vreo 10 corporații știu exact unde mă aflu eu acum. Polițiștii lobotomizați vor mandate de percheziție să-i salveze viața. Vecinii auziseră țipete, dar, na, inclusiv știind ce scursuri lucrează în poliție, pe cine să chemi? Fata e ucisă. Tranșată. Dizolvată în acid. O țară care nu poate avea grijă de copiii ei nu trebuie să existe. Nu are de ce să existe. Nu vine de nicăieri, nu are încotro să se ducă, prezentul ei e lipsit de consistență. E o închipuire. O scârbă. Un rău materializat și un rău în potențial.

Toate sistemele publice din România sunt infestate cu prostie cutremurătoare, indolență și dezumanizare. Cei care fac, totuși, ca lucrurile să nu fie o continuă comedie care sfârșește în tragic se luptă cu legiuni de zombi din ce în ce mai numeroase. Zombieland, asta suntem, e dincolo de frustrare și furie să ai un copil omorât în acest fel, cu complicitatea poliției, STS-ului, serviciilor de urgență, a vecinilor. Și toți ăștia, într-o comunitate normală, în care viețuiesc oameni, n-ar mai trebui să poată ieși vreodată pe stradă fără să fie scuipați, umiliți și bătuți. Nu, legea nu se va aplica, nici nu ne va proteja, asta vedem deja, ipocrit putem doar pretinde că e altfel, ca mai apoi, tot ipocrit, să pretindem că România e altceva decât o gheenă.

Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: