Publicat de: Daniel Onaca | 18 octombrie 2018

Gândul serii exprimat de domnul Adrian Suciu

Printre cei din frunte ori la coadă?

Trebuie să alegem: intrăm în Europa civilizată și performantă sau rămânem precum turcii la periferia ei? Pentru că nici turcii, nici noi nu înțelegem că fără îndeplinirea unor standarde de democrație (separația puterilor în stat și laicizarea statului) nu avem ce căuta în familia europeană. Avem de ales între inteligență și talanga boilor, între democrație și statul totalitar potențat de către biserica totalitară. În spatele celebrei zestre identitare, a religiilor radicale, se ascunde de fapt un mod de viață primitiv și revolut!  Slugărnicia, nepotismul, peșcheșul, furtul, antimeritocrația, oligarhia mafiotă.  De fapt o lipsă totală de Dumnezeu. O organizare defectă și malignă a societății. Antidemocratică!

Reclame
Publicat de: Daniel Onaca | 18 octombrie 2018

Agurida de la prânz. Sabin Gherman

Nevoia de conflicte

Sabin GhermanPlanul socialiștilor e simplu: vor trăi din conflicte. Îi vor „apăra“ pe români și-n același timp îi vor încăiera: cei care muncesc la stat versus cei de la privat. Apoi pe toți românii cu toți străinii: bănci, corporații, supermarketuri, orice. Pentru socialiști, stabilitatea e moarte sigură; n-au deci nevoie de liniște, deși o vor clama. Ți-amintești?: Iliescu-liniștea noastră și mineriadele.

Unde vom ajunge? La o țară șleampătă, sub papucul ălor care, în loc să contribuie la construcția europeană, aduc și mai multă confuzie. Vor genera conflicte peste conflicte, toate în numele mândriei de a fi român, al păstrării tradiției – și dacă se împute treaba, vor face din credința ortodoxă ideologie, pe modelul rusesc. Chestiile astea țin mereu la prostime. Dar cine să mai aibă încredere într-o astfel de țară, în care singura valoare pare a fi poziția geografică? Cât mai durează interesul strategic vizavi de noi?

Publicat de: Daniel Onaca | 18 octombrie 2018

Trufe noi la sfânta cafea

Expresii și locuțiuni despre sfinți

Dragostea-l vedea sfântul (pe cineva) : a) a o păți, a da de belea; b) a da peste un noroc neașteptat.

a-l uita (pe cineva) sfântul: se spune când cineva zăbovește undeva prea mult (și degeaba).

a-l fura (pe cineva) sfinții: a ațipi, a adormi; a muri.

a-i ieși (cuiva) un sfânt din gură: a vorbi foarte drept și înțelept, a spune o vorbă potrivită.

a sta (ca un) sfânt: a sta nemișcat; (despre copii) a fi foarte cuminte.

a se ruga de toți sfinții: a solicita rezolvarea unui lucru în mai multe locuri și cu stăruințe.

Ferit-a sfântul!

La sfântu-așteaptă.

Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții.

Publicat de: Daniel Onaca | 17 octombrie 2018

Voci din Oltenia. Cerasel Cuteanu

Presa din Gorj

Privind retrospectiv spre cei care au contribuit la corupția generalizată din Gorj și la aservirea județului unor personaje toxice, care l-au jefuit, nu era oportun a rata presa cumparată de corupți și de PSD în Gorj. Presa din Gorj este în integralitatea sa axată pe a servi câte un corupt și pe a aduce deservicii cetățeanului din Gorj, devenit victima imposibil de protejat de manipularea continuă promovată de trusturile de presă. Cei care controlează această presă viciată, o presă de tip Romania TV, sunt niște politruci fără conștiință și niște corupți, toti preocupați de obținerea unei influențe politice, care să le permită acumularea de capital, prin intermediul contractelor din bani publici: Ionel Mantog, Ionuț Raitaru, Ion Faget, Bebe Ionica, Cosmin Pigui (Podaru-Filip), ba chiar Dan Ilie Morega. In cazul acestei prese iremediabil compromise, un aspect de esență este faptul că un procent semnficativ dintre jurnaliști au acceptat să primeasca locuințe și terenuri gratuite de la primarul de 5 mandate al Tg-jiului, Florin Carciumaru (PSD). In aceste condiții, într un mediu atât de toxic, singurul tip de informare a gorjeanului prin mass-media este doar în sensul intoxicării și manipulării.

Publicat de: Daniel Onaca | 17 octombrie 2018

Agurida de la prânz servită de domnul Andrei Pleșu

Presa, justiția și clasa muncitoare

A. PlesuPresa. Suntem prizonierii unor propagandiști gureși, pe placul românilor bucuroși să audă înjurături decât adevăruri clare, chiar dacă „nespectaculoase”. Nu vom ieși din monotonia vesperală a unui mic grup de „analiști” previzibili, bine plătiți ca să exhibe, fără efort, certitudini vandabile, într-un limbaj care se situează între „expertiza” țanțoșă și bădărănia de cartier.

Justiția. Dacă condamnă, sunt manipulați. Dacă achită, sunt manipulați. Sunt, de fapt, teritoriul în care statul paralel se luptă cu statul paralel! Acela care se răfuiește cu celelalte state paralele…

„Clasa muncitoare“ nu se manifestă decât pe bază de sandvișuri și transport asigurat. Totul merge bine prin fabrici și uzine? „Ilegaliștii” de dinainte de război aveau mai multă imaginație: câte o grevă, câte un marș de protest, câte o ofensivă „sindicală”. Vreo „stângă” adevărată, gata să dea peste mână falsei stângi instalate, stângaci, la putere nu încropim?

Publicat de: Daniel Onaca | 16 octombrie 2018

Gândul serii. Sabin Gherman

Populația lipsită de aspirații

Sabin GhermanSocialiștii știu că, pentru proști, spaima gogonată că vin străinii și ne fac colonie contează mai mult decât groaza că împarți patul de spital cu gândacii. Mai știu ăștia, socialiștii, că unei populații needucate i se fâlfâie – pe românește – dacă lipsesc manualele de pe băncile școlii. O populație proastă n-are niciodată aspirația să devină un popor – doar lălăie despre asta pe la marile sărbători naționale; dă-i un cârnaț cu fasole ș-o bere și-o vei avea la picioare.

Da, știu, poți să mă sudui, dar tot ne vom rupe planetarele pe aceleași drumuri; eu în Ardeal, tu în Moldova sau Valahia – cele trei țări unite doar în capul ălora de la CNADR.

Publicat de: Daniel Onaca | 16 octombrie 2018

Forme ale vorbirii frumoase

  1. Trei tipuri de conversații amoroase

De-a lungul istoriei, oamenii au mai elaborat și diferite feluri de discuții cu un caracter special: Dialoguri care ar putea fi etichetate drept conversații amoroase. Din punctul de vedere al bărbatului, modalitatea primitivă de a cuceri o femeie era să o impresioneze cu calitățile sale fizice, nu atât prin frumusețe cât prin forță. A-și arăta avuția materială a fost următorul pas. De vorbit, nu trebuia să vorbească prea mult. Nici femeile nu se bazau prea mult pe conversație. Pentru a-i atrage pe bărbați și a-i împiedica apoi să meargă alte femei, cele mai multe dintre ele apelau la virtuțile magiei.

În Europa secolului al XIV-lea a apărut o practică nouă: a face curte sau a curta! Un fel de joc inventat de cavalerii și doamnele ce aparțineau clasei aristocraților. Vorbitorii de ambele sexe, care își petreceau mult timp împreună, au elaborat o adevărată artă a curtizării. Deși era vorba de o activitate reciprocă, rolul activ le era rezervat bărbaților. Tema conversațiilor amoroase era legată mai ales de chestiunea fidelității dintre soți, dar și dintre amanți. Ilustrativă este remarca unuia din cavalerii acelui timp, care într-o împrejurare oarecare a spus: „Sarcina cavalerului este de a face curte tuturor femeilor, fără a-i rămâne fidel niciuneia dintre ele.“ Purtată cu eleganță extremă, cu strălucire chiar, acest tip de conversație  devenea deosebit de interesant atunci că aborda probleme esențiale precum idealul și sensul vieții omului pe pământ. Când însă discuția era purtată de seducători de profesie – și aceștia nu erau puțini – convorbirea luneca pe panta minciunilor și a ipocriziei. Ne amintim cu toții filmul ”Legături periculoase”, celebra ecranizare a nu mai puțin celebrului roman al lui Laclos. Acţiunea se petrecea în Franţa între anii 1760-1770.

Dorința partenerilor de a trăi împreună o viață decentă, fără discordie și violență a impus treptat un alt tip de conversație. Dialogul presupunea sinceritate și bunăvoință. Bărbatului i se cerea să țină cont de sentimentele femeii, să-i câștige dragostea acordând atenție calităților sale. Constrângerea și seducția brutală au fost înlocuite cu grija și mai mare pentru folosirea adecvată a artei conversației. Acest nou stil a fost popularizat de un scriitor italian pe nume Stefano Guazzo (1530 -1593) a cărui carte, ”La civil conversazione”, a apărut pentru prima dată în 1574. Volumul a fost repede tradus atât în limba engleză cât și în alte limbi. Din păcate însă, s-a petrecut un fenomen observat și în cazul difuzării altor opere importante: lectura ei a rămas apanajul unei elite. Marea masă a vorbitorilor a continuat să prefere violența deopotrivă în limbaj și în comportament.

Le-a revenit poeților și scriitorilor romantici rolul de a răspândi un alt tip de conversație amoroasă. Inițial însă și acest limbaj era unul violent. Îl cultivau tinerii împotriva bătrânilor, perechile de îndrăgostiți revoltate contra părinților, ateii împotriva clericilor, femeile ce doreau să decidă singure asupra propriilor lor sentimente. Ulterior, valențele insurgente ale acestui tip de limbaj s-au mai atenuat, apropierea dintre sexe a devenit o expresie concretă a iubirii, iar conversația amoroasă a abordat subiecte noi. Pritre acestea suferința a devenit o temă predilectă. Schimbarea de paradigmă era însă indisolubil legată de două aspecte dificile. Pe deoparte, idealizarea femeii de către bărbat, pe de alta, perceperea iubirii ca pe un trăsnet în fața căruia partenerii nu aveau altceva de făcut decât să se plece. Idealizarea însemna că îndrăgostitul nu se simțea obligat să cunoască pe deplin și cu adevărat universul sufletesc al ființei iubite. În aceste condiții, suferința a devenit un fel de condiment indispensabil în orice poveste de dragoste iar neurozele o consecință obișnuită. Viața imita întâmplările din romane și poezii, de unde vorbitorii preluau modele și replici. Multe au fost cărțile de etichetă în care au fost adunate sumedenie de astfel de glume și complimente. Și mai mulți au fost vorbitorii care le-au memorat.

Publicat de: Daniel Onaca | 16 octombrie 2018

Agurida de la prânz servită de domnul DP Aligică

Cinci argumente împotriva panicii

Sa invatam din reactia oamenilor de calitate (“niste prieteni de familie”), neimplicati si neafectati de tumultul public: “Lovitura de stat? Ei, draga, nu e nimic, asa e cu astia cu politica lor. Parlament de borfasi si analfabeti? Ei, draga, nu e nimic, pleaca la alegerile urmatoare. Politizarea justitiei? Ei, draga, nu e nimic, se depolitizeaza ea… etc”. Reactia este cu totul intemeiata. Oamenii au atitudinea justa. Pe ce ne bazam. Pe urmatoarele:

  1. Romania are resurse naturale si e o tara frumoasa. Iar poporul român e un popor intelept si bun. România e ca o mandra gradina si poporul român este un gradinar destoinic. Ce se vede acum e o deviere de la normal. Dar se rezolva.
  2. Romanii au o intelepciune a lor, un mod de a fi, o gospodarire, o chiverniseala care le asigura o viata tihnita si un trai decent indiferent de epoca istorica, de organizare economica, tehnologie sau de ce fac sau nu fac popoarele din jur. Ce se vede acum e un accident. Dar se rezolvă.
  3. Poporul român a supravietuit in istorie. Stie ce sa faca in istorie, se descurca. Alte popoare: nu. Dar asta: da. Dă-i drumul poporului român in istorie doar in camasa, izmene si descult si se intoarce cu: branza, varza, un viezure si caciula de miel. Si-ti mai compune si o poezie. Asta e poporul nostru. Nu sunt multe popoare ca el.
  4. Codru frate cu romanu. In caz de pericol istoric, avem unde sa ne refugiem. Dupa aceea iesim din codru si ne vedem de treaba.
  5. Dumnezeu este român. Nu conteaza de unde este de loc (ardelean, oltean, moldovean etc.), faptul ca e roman e tot ceea ce conteaza. Dovezile sunt abundente: Supravietuirea poporului român in istorie si doi la mana, in decembrie 1989 a fost anormal de cald si s-a putut iesi in strada. Deci: daca e sa fie “ceva”, are Dumnezeu grija de noi.
Publicat de: Daniel Onaca | 16 octombrie 2018

Cinisme la cafea (6)

Trufe cafea* Aveam tot ce și-ar dori un bărbat… un apartament splendid, o mașină sport, motocicletă, o femeie care mă iubea cu toată fiinta ei… Acum, s-au dus toate… A aflat nevastă-mea.

* Beţi suc de fructe! Sucul de fructe înseamnă energie. Energia înseamnă sport. Sportul înseamnă putere. Puterea înseamnă bani. Banii înseamnă femei. Femeia înseamnă necazuri… Mai bine beţi apă!

Publicat de: Daniel Onaca | 15 octombrie 2018

Forme ale vorbirii frumoase

  1. Trei tipuri de vorbire colocvială

Oamenilor le-a plăcut din totdeauna să devină sclavii a ceea ce considerau ei că era frumos ori seducător. În epoca victoriană, de pildă, scopul discuțiilor era petrecerea agreabilă a timpului. A te bucura de aprecierea, de stima, ba chiar de admirația anturajului constituia scopul primordial. Contactul autentic dintre interlocutori nu prezenta interes. Schimbul de gânduri și opinii vizând iscodirea sensului vieții, de exemplu, era ceva străin victorienilor. Vorbitorii se considerau, ei înșiși, emițători de cunoștințe gata ambalate, promotori ai unei discipline spirituale hibride – un fel de încrucișare a muzicii cu medicina. Erau cu toții experți în arta prezentării orale, preocupați mai mult de corectitudinea exprimării și a pronunției decât de conținutul subiectelor abordate. Prin aceasta, se dedau cu toții unui joc fals: în loc să spună fiecare ce gândea, repetau cu satisfacție formulări la modă sau inventau altele, scurte și spirituale care să exprime strălucit lucruri în care, de fapt, nu credeau.

Conversația spirituală care i-a urmat a avut darul să ridiculizeze această manieră pompoasă de vorbire. Era o un stil de limbaj ce poate fi caracterizat drept masculin, care aborda cu precădere complicate raționamente abstracte ori subiecte privind propria carieră profesională. Convorbirea era adesea împănată cu remarci grosiere, expresii cazone și aluzii sexuale. Notorie a devenit replica  scriitorului Charles Lamb dată unui medic care îi recomandase zilnic o plimbare pe burta goală: „A cui burtă?“,  a vrut el să știe cu precizie.  E drept că acest fel de conversație a salvat omenirea de la intoxicația vorbirii înzorzonate, însă nu se poate spune că noua modalitate  era una ideală. De aceea, preluând propria-i frivolitate, poate că nu ar fi exagerat să o comparăm cu imaginea produselor din revistele-catalog ale bucătăriei moderne: îți ia ochii, dar nu se satură, îți trezește apetitul, dar e săracă în substanțe nutritive.

Când femeile au intrat și ele în arenă, schimbând agenda de discuții, s-a dovedit că și viața sentimentală era un subiect la fel de important. Urmarea a fost că nuanțele de brutalitateași agresivitate păreau să se estompeze tot mai mult din vorbirea colocvială. Numai că s-a înregistrat un fenomen similar cu cel manifestat în cazul adoptării dietei vegetariene: deși de acord cu noile standarde, în principiu, prea puțină lume s-a lăsat convinsă să le și aplice în viața de zi cu zi. În deceniul de la sfârșitul secolului trecut s-a încercat și schimbarea subiectelor de discuții prin eliminarea din uz a expresiilor considerate a denota o atitudine rasistă ori sexistă. Tentativa onorabilă de a promova un tip de vorbire ” politic corect”  reprezenta și ea un fel de cămașă de forță, un fel de presiune cu semn schimbat. Curele de slăbire implică întotdeauna și asumarea unei mari doze de risc.

Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: