Publicat de: Daniel Onaca | 10 decembrie 2018

Agurida la prânz servită de Victor Rebenciuc

Stafia comunismului

Victor RebenciucNu m-am împăcat cu comunismul. A existat o scurtă perioadă, de încercare de a uita comunismul și de a trece la lucruri mai plăcute, dar văd că în ultima vreme, se insistă să ne întoarcem din nou în perioada comunistă. Lucrul ăsta mă enervează și nu cred că merităm așa ceva. Toată conducerea țării e formată din niște semidocți, niște oameni fără pregătire, care, pentru noi cei care mai citim o carte și mai știm ce se întâmplă în lume, nu sunt buni. Asta mă enervează cel mai mult: comunismul și PSD-ul”.

Reclame
Publicat de: Daniel Onaca | 10 decembrie 2018

Expresii și locuțiuni românești

Despre oaie

Oaia* blând ca oaia: foarte blând

* deștept ca oaia pe zăduf: foarte prost

* se trezi la oi/vaci: se purta necioplit

* a umbla să ia două piei de pe o oaie: a urmări un câștig exagerat

* a suge (de) la două oi: a trage concomitent foloase din două părți

* a fi deștept/șiret ca oaia: Se spune ironic despre un om naiv sau prost.

* a o face de oaie: a face o gafă, a comite o greșeală mare/ o eroare

* a o face de oaie: a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă

* a merge ca oile: a merge în grup (dezordonat), se lua unu după altul fără rațiune

* a pune lupul paznic la oi: a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău

* oaie neagră/ rătăcită: om care se distinge de alți membri ai unui grup printr-o conduită rea, negativă

* E prea de oaie!: Se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură.

Mai știți și altele? Luați de puneți colea!

Publicat de: Daniel Onaca | 8 decembrie 2018

Agurida de la prânz servită de HR Patapievici

Poporul și aleșii săi

Aleșii, la noi, nu reprezintă, ci se reprezintă pe ei înșiși, într-un chip venal și nerușinat. Clasa noastră politică a rupt pactul de reprezentare politică pe care ar fi trebuit să îl aibă cu societatea românească. Ea e aleasă, e adevărat, dar nu are mandat să abuzeze. De aceea, spun că deși e aleasă, clasa noastră politică nu e oglinda societății, deoarece, rupând pactul de reprezentare, ea încetează să mai fie reprezentativă. Nu e oglinda majorității, pentru că ea fură, în timp ce majoritatea nu fură. Ea își abuzează funcția; în timp ce numai o minoritate a societății noastre abuzează legile. Nici un om din țara asta n-a votat vreodată un parlamentar ca acesta să-l fure sau să-l batjocorească făcând legi în disprețul lui, menite să-i confere (lui, parlamentarului) imunitate pentru toate abuzurile sale, trecute, prezente și viitoare.

Pe de altă parte, au votat partidele care, de mulţi ani, livrează semidocţi, lichele, corupţi, care au rezonat cu aceşti oameni, punându-i pe listele electorale şi în funcţii publice şi chiar i-au apărat în faţa Justiţiei, inclusiv modificând legi în favoarea lor. Explicația nu stă în faptul că cei care ne conduc pentru că i-am ales ar fi oglinda societății, ci în existența rețelelor de dependență pe care acești conducători le-au creat și le întrețin, cu scopul de a-i ține pe oameni dependenți de ei, de puterea lor și de subzistența pe care le-o oferă, de cele mai multe ori în mod mizerabil.

Publicat de: Daniel Onaca | 3 decembrie 2018

Agurida de luni servită de doamna Corina Băcanu

Slujba de sfințire a Catedralei

Corina BacanuAceastă construcție superb de medievală este exact monumentul de care are acum nevoie un popor superb de medieval. Catedrala este simbolul sărăciei vizibil chiar și din sateliți , este reprezentarea corectă a societății românești în an centenar, este vârful de lance care ne indică exact unde ne aflăm: călcați în picioare de ilegalitate, preaprostie, impostură, fals, sfidare, fățărnicie, lux construit pe sărăcie, incultură și jeg moral ridicate la rang de valori… Totul este de o goliciune fantastică, o psihoză colectivă care celebrează „hainele noi ale împăratului”.

Și deși ăștia de-au rămas întregi la cap sunt revoltați de popimea care sfidează bunul simț, nu, eu nu îi consider vinovați de nimic. Vinovații sunt cei care au îngradit și batjocorit accesul la educație de 30 de ani încoace pentru ca popimea să-și facă mendrele. Vinovații sunt săracii care stau afară în frig pentru că atâta pot: neputința personală naște Catedrale. Nu suntem pregătiți pentru Catedrala Vindecării Neamului. Poate peste încă 100 de ani.

Publicat de: Daniel Onaca | 1 decembrie 2018

Ultima poveste de pe plaiurile andine

Povestea celor doi prieteni © Daniel Onaca

O dată demult, într-un sătuleț din inima munților Anzi, trăiau doi prieteni: Tatumpa și Aguatupa. Într-o zi, Tatumpa primi o invitație de la primarul satului vecin care îl înștiința că a auzit de vrednicia lui și, prin urmare, dorea să-i dea propria sa fiică de nevastă. Aguatupa l-a felicitat pe prietenul său pentru un asemenea noroc, dar în sinea lui s-a trezit invidia. Când fu întrebat dacă vrea să meargă cu el spre satul vecin, Aguatupa s-a arătat dispus să-l însoțească. Pe drum, cei doi s-au oprit sub un copac de ale cărui crengi atârnau niște fructe ciudate. Niciunul dintre ei nu mai văzuseră asemenea fructe înainte. Tatumpa a cules unul și a gustat din el. Pe loc s-a schimbat atunci la față. Obrajii i s-au scofâlcit, frunea i s-a umplut de riduri iar ochii i s-a adâncit în cap, sub niște sprâncene albe și stufoase. Arăta ca un bătrân de o sută de ani, dar nefericitul nu a băgat de seamă schimbarea petrecută. Când a văzut ce s-a întâmplat, Aguatupa a refuzat să guste și el din fructul oferit de prietenul său. ”Mai bine să ne continuăm drumul”, i-a spus el.

Când cei doi prieteni au ajuns la casa primarului cu fată de măritat, acesta i-a dat-o de soție lui Aguatupa, crezând că el este tânărul căuia îi trimisese invitația. Tatumpa nu a protestat. ”Trebuie că am înțeles greșit conținutul scrisorii”, și-a spus el. După nuntă, Aguatupa a rămas cu soția sa în casa primarului în vreme de prietenul său s-a întors în sătulețul său. Acolo și-a reluat ocupațiile obișnuite: și-a desțelenit ogorul, l-a arat, l-a semănat și așa mai departe. Curând, din semințele semănate au crescut niște plante înalte care au înflorit și au dat roade. Roadele coapte semănau cu niște pătlăgele roșii, dar se vedea bine că erau de alt soi. Tatumpa s-a pus totuși să le adune într-un coș, când tocmai trecu pe acolo o bătrână adusă de spate.

– Tăicuțule, dragă, văd că ești harnic și ai adunat un coș de roșii. Nu-mi dai și mie să gust una?

– Cum să nu, mătușă, răspunse cel întrebat. Poftește și ia câte vrei. Îmi rămân și mie destule.

– Ai o inimă largă, i-a răspuns bătrâna. Ca răsplată îți voi spune câteva lucruri pe care nu le știai.

Ce secrete i-au dezvăluit baba omului generos nu am cum să știu. Tot ce am aflat este că în acea zi Tatumpa nu a mai lucra la câmp. În ziua următoare a umplut un paner cu pătlăgele și s-a pornit spre satul unde locuia prietenul său proaspăt căsătorit. Ajuns la locuința primarului Tatumpa nu-l găsi acasă nici pe el, nici pe soția lui. Doar pe soacra lui Aguatupa, stătea lângă cuptor și gătea mâncare. Femeia a fost bucuroasă când îl văzu pe bătrân cu panerul lui plin de roșii.

– Să-ți dea Dumnezeu sănătate, moșule, că te-ai gândit să ne aduci bunătate de verdețuri.

– Verdețurile sădite de Tatumpa nu sunt la fel de bune?, întrebă musafirul.

– Ginerele meu?, făcu femeia cu amărăciune. De când a venit în casa noastră, Aguatupa nu a pus mâna pe nimic. Ogorul primit în folosință e nelucrat. Nu au crescut pe el decât niște buruieni înalte cât tulpinile de floarea soarelui.

În loc de orice comentariu, musafirul o întrebă dacă are pe undeva un cazan măricel și un capac potrivit. Nu mică fu mirarea gazdei la auzul unei asemenea întrebări.

– Dacă vrei ca ginerele tău să-și schimbe năravul trebuie să faci cum îți spun, o lămuri oaspetele.

Femeia scotoci prin ungherele locuinței și se întoarse cu un căzănel în care numai bine încăpea un om de statura bătrânelului. Tatumpa l-a așezat deasupra unor bolovani. După ce l-au umplut cu apă, cei doi au adunat un braț de vreascuri, și le-au îndesat sub el. Pe urmă oaspetele i-a vorbit bătrânei din nou:

– Acum eu mă ghemuiesc în cazanul cu apă iar matale aprinzi vreascurile de sub el. Așteaptă până se întețește focul iar pe urmă ciulește-ți urecea la bolboroseala din cazan până când vei auzi un fluierat. Atunci să stingi focul și să aștepți. N-o să-ți pară rău de ce o să se întâmple pe urmă.

Mult s-a mirat femeia auzind toate acestea, dar, după ce Tatumpa se ghemui în cazan, făcu exact așa cum fu învățată. Puse capacul deasupra, aprinse focul sub cazan și aproape că își lipi urechea de el, să nu-i scape niciun sunet. Curând auzi un fel de șuierat și se grăbi să stingă focul. Capacul cazanului lunecă atunci în lături și din el ieși un tânăr chipeș. Era Tatumpa, așa cum arăta el, cu un an în urmă, înainte de a fi gustat din fructul blestemat.

Acesta îi povesti femeii cele întâmplate în timpul călătoriei și o sfătui ca, atunci când Aguatupa se va întoarce acasă, să-l îmbie cu una din roșiile adusese de el. Încrezătoare, de acum, în sfaturile lui, femeia l-a ascultat și de data aceasta. Când ginerele cel leneș sosi acasă, îi dădu să guste o roșie din coșul adus de Tatumpa. Acesta gustă din el fără să bănuiască nimic și pe loc se transformă într-o vulpe de pampas care o zbuchi la fugă printre buruienile ogorului. Acel animal fu pe urmă strămoșul tuturor vulpilor de pe pământ.

(istorie inclusă în cartea Povești pentru copii de pe plaiuri andine, apărută anul acesta la editura Coresi și ilustrată de doamna Mirona Mara. Cartea poate fi obținută prin accesarea link-ului www.librariacoresi.ro, prin e-mail trimis pe adresa  office@epublishers.info , www.librăriacoresi.ro , de pe Amazon, la numerele de telefon: 021 2600125, 0722156408 sau de pe www.iBookSquare.ro în format electronic.)

 

 

 

Publicat de: Daniel Onaca | 1 decembrie 2018

Aguride servite la prânz de domnul Nicolas Valentin Vartan

Recorduri de neinvidiat!

– România este pe primul loc în EUROPA la mortalitatea infantila.

– România este pe primul loc în EUROPA la numarul cazurilor de TBC

– România pe primul loc în UE la mortalitatea din accidente rutiere.

– România este pe locul 2 în LUME la rata AVORTURILOR.

– Jumătate din populația României merge la toaleta în fundul curții. (suntem pe ultimul loc în UE la capitolul – canalizare)

– România reciclează doar 5% din gunoi ( suntem pe ultimul loc în UE la capitolul reciclare), aproape ultimii în toata Europa.

– România, este pe locul 2 ÎN LUME, la capitolul migrație (dupa SIRIA).

– România este tara cu cea mai mare rata de analfabeți funcțional din UE.

– 1.260.000 de copii din România trăiesc în SĂRĂCIE.

Publicat de: Daniel Onaca | 29 noiembrie 2018

Gândul serii. HR Patapievici

Patap. 2Despre clasa noastră politică

Politicienii ne-au frânat, nu au ajutat progresului societății noastre. Doar cu libertate și cu legi limpezi de sancționare a abuzului, ne-am fi dezvoltat mai mult, mai armonios și mai rapid. Clasa asta politică pe care o avem e ca o povară care crește pe măsură ce mergem mai departe: găsești în ea tot ce era mai rău, mai egoist și mai nerușinat și în politicienii interbelici, și în nomenclaturiștii comuniști. De fapt, clasa noastră conducătoare nu se comportă ca o elită politică, ci ca o elită de pradă. Ei prăduiesc, nu guvernează. Nu știu să guverneze decât prăduind.

Publicat de: Daniel Onaca | 29 noiembrie 2018

Agurida servită de domnul Cristian Daniel Aluculesi

O expresie a megalomaniei

Catedrala e doar megalomania și vanitatea BOR-ului împletită cu ipocrizia și vedetismul politicienilor. Nu văd nicio diferență între Casa Poporului și Catedrala Mântuirii Neamului din punctul ăsta de vedere. Resorturile care i-au împins pe cei de atunci și pe cei de azi sunt identice. N-au mai avut răbdare. Trebuia prezentată acum, repede, odată cu sărbătoarea centenarului. Nu puteau pierde momentul. Cum să lipsească tocmai BOR de la o așa sindrofie mare?

În anul 2018, într-o țară săracă a Europei, Catedrala devine simbolul opulenței, grandomaniei, disprețului și trufiei. Dupa 1990, pe valul simpatiei venit de pe urma interzicerii acesteia în perioada comunismului, biserica ortodoxăatrăgea o mulțime de enoriași. Din păcate pentru ea, a rămas închisă într-o bulă a timpului ca manifestare și mentalitate și, precum clasa politică, e rupta complet de oamenii spre care ar trebui să privească. Marii capi ai bisericii, lacomi și necinstiți, implicați în tot felul de scandaluri de corupție și spălare de bani, nu fac decat să-l arunce pe Dumnezeu la groapa de gunoi și să distrugă tot ce e mai bun din mesajul religiei creștine.

Publicat de: Daniel Onaca | 29 noiembrie 2018

Poemul de joi

Vitraliu      (Nina Cassian)

Am venit aici să stau cu tine

în cristalul iernii – ca-n vitralii

vechi perechi de regi lângă regine.

Numărat-am arborii, egalii,

pân’ la casa ta… Era zăpadă…

Falnică, vrăjită, ca-n baladă…

Și-am bătut în poartă. Lemnul – rece…

Peste tot, Absența, ca o nouă

și totală iarnă. Mândrul rege –

nicăieri… Cu mâinile-amândouă,

am luat zăpada și-am băut

locul alb pe unde n-ai trecut…

Publicat de: Daniel Onaca | 29 noiembrie 2018

Trufe la cafea. Expresii și locuțiuni românești

Despre brânză

Branza* zgârie-brânză: om zgîrcit

* brânză-n-sticlă: persoană zgârcită

* brânză de iepure: lucru imposibil

* săptămâna brânzei: perioadă de intensă activitate erotică

* a nu fi nicio brânză (de cineva): a nu fi bun de nimic

* a nu face nicio brânză: a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic

* opt (și) cu-a brânzei (nouă): Se zice când (dorești să) scapi de o persoană supărătoare.

* brânză bună în burduf de câine: persoană al cărei comportament îi umbrește felul său intim de a fi

* Nu e mare brânză: E un fleac, un lucru lipsit de importanță.

* Asta-i altă brânză/ căciulă/ mâncare de pește: Asta nu are nicio legătură cu (cazul în speță).

Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: