Trufe și Aguride

21. Licuriciul şi buburuza

A fost odată, într-o poiană îndepărtată (ori poate într-una chiar de pe aici de prin munții Shkiperiei), o Buburuză care a întâlnit un Licurici. Cei doi s-au îndrăgostit unul de altul și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că în pădure erau o mulțime de piedici care trebuiau depășite; ba le stătea în drum o crenguță, ba le răsărea în cale o piatră, ba un trunchi de copac prăbușit și altele și altele… Cei doi au hotărât atunci să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărți. Se plimbau amândoi împreună prin poiană și erau fericiți cum nu se poate spune.

Într-o zi, Licuriciul a descoperit că Buburuza dispăruse. Nu mai știa dacă el a lăsat-o el de mână ori dacă ea a fost cea care i-a dat drumul. Licuriciul a căutat-o sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar…

Vezi articolul original 104 cuvinte mai mult

Reclame
Publicat de: Daniel Onaca | 18 iulie 2019

Agurida de joi servită de domnul Ciprian Mihali

Meteahna deriziunii

Vocația analfabeților cu diplome cumpărate și cu morala traficată pe milioane din bani publici este să arunce totul în derizoriu. Spectacolul de prost gust la care se dedă puterea actuală a ridicat derizoriul la nivel de specific național. O educație? Un doctorat? Un patriotism? O ie? O justiție? Un sistem de sănătate? Un oraș inteligent ? O autostradă? O președinție europeană? O președinție a României? Totul, fără nicio excepție, a fost scufundat într-o lipsă de însemnătate care ne-a tocit capacitatea de a distinge între lucrurile importante și grave și lucrurile făcute în bătaie de joc. Doctorate fără număr, candidați fără număr, costume populare fără număr, televiziuni justițiare fără număr, pentru că pot să terfelească totul fără nicio jenă și mai ales fără discernământ: lipsa oricărei educații civice și morale îi face inapți pentru respect, demnitate, umilitate sau politețe.

Derizoriul e brand de țară. Până și excesul de așa zis umor (miștocăreală pe înțelesul lor) ne califică pentru a lua totul „à la légère”, ca materie primă pentru bancuri și, indistinct, politici naționale. Dacă toți au făcut școli de doi lei înseamnă că toți au dreptul, îndatorirea și chemarea de a se visa președinți. Chiar așa, care din nenumărații candidați ai PSD a făcut ceva în viață în afara politicii? Care a făcut o școală de calitate și a obținut o diplomă pe bune?

Trufe și Aguride

22. Dorința femeii

La biblă 1Un nobil putred de bogat a prins odată un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniță și i-a spus că-l va elibera numai dacă îi va da un răspuns potrivit la întrebarea: ”Ce vrea de fapt femeia?” Tânărul și-a chemat mama, sora, verișoara, vecinele toate și le-a rugat să găsească ele răspunsul așteptat. Niciuna dintre femei însă n-a fost în stare să-i dea un răspuns mulțumitor. Până la urmă tânărul a chemat în ajutor o vrăjitoare. Una din alea bătrâne și urâte. Aceasta i-a promis că-i va da răspunsul corect cu condiția ca după ce va fi eliberat să o ia de soție. Neavând încotro tânărul a acceptat. Răspunsul dezvăluit de vrajitoare a fost : „Femeia, de fapt, dorește să fie stăpâna propriei sale vieți!” Boierul l-a eliberat imediat.

A urmat nunta și noaptea nunții. Însă mare a fost mirarea junelui când în…

Vezi articolul original 140 de cuvinte mai mult

Trufe și Aguride

15. Dialogul dervișului cu gazda sa, guvernatorul sunit

Într-o zi, un derviș rătăcitor a primit adăpost în casa unui guvernator care cunoștea toate paragrafele Coranului și respecta cu stictețe legile lui Alah. Omului îi plăcea să-i pună în încurcătură pe cei despre care se spunea că erau mari cunoscători ai religiei Islamului. În seara când dervișul a bătut la poarta lui, s-a bucurat că iar i s-a ivit prilejul să-și dovedească superioritatea.

– Aș vrea să-mi spui, i-a spus el omului sfânt, care dintre aceștia doi e mai mare: profetul Mahomed sau sufitul Bistami?

– Ce fel de întrebare e asta? Cum să-l asemuiești pe profet cu un mistic ticălos?, i-a replicat dervișul.

– Gândește-te: Nu a spus oare profetul ”Iartă-mă, Doamne, n-am putut să Te cunosc așa cum s-ar fi cuvenit”, pe când Bistami a rostit ”Cinste mie, îl port pe Domnul în mantaua mea.” Dacă un om se…

Vezi articolul original 114 cuvinte mai mult

Publicat de: Daniel Onaca | 15 iulie 2019

Surâsul de luni

Greșeală fatală!

Un șmecheraș trece pe roşu, chiar pe sub nasul unui poliţist. Omul legii se face că nu observă.

Tipul parchează maşina pe trecerea de pietoni. Poliţistul, nici de data asta, nu zice nimic.

Şmecherul se dă jos din maşină, scuipă niște coji de seminţe pe poliţist, după care îl mai și înjură.

Omul legii rămâne calm. Tipul se uită mirat la el, după care fluieră vesel și dă să se urce din nou în maşină. Deodată, poliţaiul începe să-i tragă bastoane pe spinare până îl lasă lat.

După ce îi expediază și o flegmă direct în frunte, îi spune: Bă, eu înghit multe, dar să-mi fluieri tu mie fals, din Vivaldi… asta nu ți-o mai suport!!!

Publicat de: Daniel Onaca | 27 iunie 2019

Agurida de joi servită de domnul Nicolas Valentin Vartan

Zece OUG-uri într-o sg zi

Veorica nu este doar proasta statului, este si o periculoasa oportunista. O individa mediocra, frustrata care stie ca fara linguseala baronilor PSD ar fi deja in somaj. O proasta mediocra este capabila de ambitii demente, de resentimente si invidie patologica fata de toti cei care reusesc prin efortul si meritul lor personal. Se umfla in penele ei de curca tantosa pentru ca penalii si coruptii ii vor incredinta, sub tutela, conducerea PSD-ului. La Congres va fi inscaunata patroana mafiei. De acord, acest partid cu toata armata lui de slugi si incompetenti care au infestat cu aroganta, prostia si ticalosia lor intregul aparat de stat sunt in cadere libera, dar pana la alegeri vor distruge tot ce a mai ramas, relativ, in picioare din statul roman. Oricine ar veni dupa ei, va fi obligat sa ia masuri impopulare si va avea nevoie de multi ani pentru a repara tot ce-au stricat.

Ce s-a intamplat săptămâna asta, prin aprobarea a 10 OUG int-o singura sedinta de guvern, impotriva tuturor alertelor institutiilor internationale este de o gravitate fara precedent. Reactia anemica, de circumstanta a presedintelui si a opozitiei arata ca Romania este intr-o criza profunda de democratie si de guvernare. Cat despre societatea civila va las pe voi sa apreciati. Va asteapta zile cumplite si voi va ascundeti in vacante si concedii pe care le veti plati mai scump decat va puteti imagina, la intoarcere! Avea dreptate poetul: „Cat caracter, atata popor”!

Publicat de: Daniel Onaca | 26 iunie 2019

Agurida dimineții servită de domnul Ciprian Mihali

Rușinea de a fi român

Situația cea mai jignitoare pentru noi ca popor este atunci când niște proști ajunși la putere se cred inteligenți și ne tratează pe toți ceilalți de proști. E ca atunci când cineva complet lipsit de simțul umorului îți spune un banc atât de nesărat încât numai el râde de el și te acuză pe urmă că nu ai prins poanta. Proștii ajunși la putere și-au cumpărat haine scumpe, mașini scumpe, broșe scumpe, case mari, diplome și funcții, dar e ceva ce nu vor putea cumpăra niciodată, oricâte texte scrise de alții ar citi: inteligența. Așa cum la sfârșitul zilei toate ridurile ies de sub cea mai scumpă cremă, tot așa răzbate prostia de sub simulacrele de inteligență.

Doamna VVD mimează prost, ca de obicei, și mirarea, și inteligența când ne spune ce a înțeles ea din referendum. Ea ar fi vrut poate să desființeze sinistra SS a Adinei Florea, dar, vai, nu o lasă voința populară. Vai, cum ar putea cineva să îi ceară să respecte recomandările GRECO, ale Comisiei de la Veneția, ale Comisiei europene, ale societății civile când ea ramane fidelă legii și numai legii? Cum ar putea ea să încerce să repare dezastrul produs în justiție dacă dezastrul este legal?

Vom rămâne un popor de complexați și inhibați în lume câtă vreme puterea ne va trata mereu de proști demni de dispreț și de glume obscene. Ne va fi mereu rușine că suntem români nu doar pentru că suntem conduși de nerușinați, ci și pentru că aceștia ne consideră ultimii oamenii, reduși mintali la grămadă, ființe inferioare care pot fi mințite în față, fără jenă și fără urmări. Disprețul proștilor și al mincinoșilor față de oamenii inteligenți și cinstiți este cea mai gravă formă de stigmatizare colectivă și de ruinare a demnității unui popor.

Publicat de: Daniel Onaca | 25 iunie 2019

Trei haiku-uri de sfârșit de iunie

Poeme cu ploi… © Daniel Onaca

cizme prin noroi –

apa adună în șanț

coji de semințe

*

ploaia oprită –

pe sub podeț plutește

sticla de rachiu

*

localnici opriți

pe marginea șanțului –

pompier sapă

Publicat de: Daniel Onaca | 17 iunie 2019

Surâsul de luni

În piața de legume

– M-a rugat soacră-mea să cumpăr niște legume bio. Spune-mi te rog, au fost stropite cu ceva produse chimice otrăvitoare?”
– Nu, nu, va trebui să le stropești tu.

Publicat de: Daniel Onaca | 17 iunie 2019

Trei haiku la mijloc de iunie

Poeme în tren

dungi portocalii

prin geamul vagonului –

coji de citrice

0. A Tåg

trenul spre Malmö –

lunecând peste vârfuri

soarele roșu

*

umbre alergând

la orizontul aprins –

radioul oprit

Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: