Publicat de: Daniel Onaca | 19 Februarie 2013

Fabula cu bâtlanul şi peştii din baltă

bâtlan

Un tată, din cale afară de cuvios, nu pierdea nici o ocazie să-i inoculeze fiului sau ideea că Dumnezeu are grijă de toate fiinţele de pe pământ. “Până şi vrabia cea neânsemnată se bucură de bunătatea şi dragostea Sa”, obişnuia el să spună. Întâmplarea a făcut ca într-o zi, cei doi să vadă, în drumul lor, un bâtlan într-o baltă. Părintele nu scăpă prilejul să-l dăscălească iarăşi pe băiat:

– Vezi tu, cum sunt făcute picioarele lui ca să meargă prin apă! Şi ce cioc lung şi subţire are! Vezi cum îşi îndoaie picioarele atunci când calcă? Nu face nici cea mai mica undă. Se apropie fără ca peştele să-l simtă. Fiule, nu se poate să privim pasărea asta fără să vedem în ea bunătatea lui Dumnezeu. Prin darurile sale minunate i-a dat păsării şansa să se poată hrăni singură.

– Da, răspunse fiul, bunătatea Lui faţă de bâtlan e mare; dar de ce e El aşa de aspru cu peştii?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: