O trufă la cafea. Oltenii și sașii

Etimologia cuvântului ”șmecher” (apud Tudor Duică)

Prin evul mediu târziu, sașii din Siebenbürgen treceau Carpații pentru schimburi comerciale și ajungeau și prin zona Drăgășanilor, din Țara Românească. Acolo cumpărau vin oferind la schimb articole de meșteșugărie a căror calitate era recunoscută în toată Europa. Oltenii din Drăgășani au găsit o modalitate să-i păcălească pe acești negustori. Cu ospitalitatea caracteristică, îi invitau în casă, le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare, pe care-l aveau. Cum sașii nu prea erau obișnuiți cu băutură multă, se amețeau repede, iar când începeau să negocieze prețul produselor, nu mai reușeau să le vândă la preț bun. Când încărcau butoaiele cu vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preț dezavantajos, mai fusese și înlocuit cu zaibăr și tulburel. Odată ajunși acasă, Burgermeisterul (primarul) și-a dat seama că negustorii săi au fost păcăliți.

În anul următor, sașii au pornit din nou spre podgoria Drăgășani, pentru a face schimb de produse și pentru a aduce vin în Transilvania. Negustorii au fost ospătați și au băut cot la cot cu oltenii, din vinul cel mai tare. Când abia se mai țineau pe picioare, au început să negocieze. Oltenii își frecau mâinile de bucurie că iarăși i-au păcălit pe sași. Dar… supriză! Dintre negustori, s-a ridicat unul, căruia toți îi făcură loc. “Das ist der Schmecker”, îi spuneau sașii, adică “cel care gustă”. Acesta fusese singurul oaspete care, nu a pus strop de băutură în gură. El a fost cel care fixat prețul de vânzare al produselor, a gustat vinul și a stabilit prețul de cumpărare după care a vegheat ca în căruțe să fie încărcat numai vin de calitate.