Omul nou (1)
Când un partid, indiferent de ideologie, ar face orice, absolut orice, pentru putere, eu cred că acel partid ar trebui interzis. Nu pentru lipsa autostrăzilor, școlilor, spitalelor – le-om face până la urmă –, ci pentru că astfel de partide golesc istoria de orice amintiri morale. Pur și simplu, cei care vin sunt văduviți de reperele care fixează o generație, le e refuzat dreptul de a rentabiliza un timp istoric. Luați unul câte unul, suntem deștepții lumii, bubuie medalii pe chepții de aramă; luați ca echipă, nu rămâne piatră pe piatră…
Generația mea, a decrețeilor, e inept-fericită, are cont de Facebook și de acolo se bate cu mai-marii lumii. De-acolo îi bubuim și pe Ponta, și pe Băse, și pe Iohannis, între două poze cu mâțe și trei share-uri cu decalogul lui Chomsky. Între timp, aproape jumătate din tinerii acestei țări cred că PCR a fost mai bun decât partidele de azi, iar 43% dintre români l-ar vota pe Nicolae Ceaușescu președinte. O să spui că nu ei dau tonul ţării. Se poate – dar ei sunt majoritari şi gureşi. Cu complicitatea lor, marile partide și-au cumpărat sindicate – investiția în furia populară face minuni. Nu spunea Marx că maturizarea capitalismului şi lupta de clasă a muncitorimii musai să ducă la socialismul ştiinţific? Dictatura proletară nu mai e ca-n pozele cu Vasile Roaită: unii s-au „maturizat“, au privatizat ideologia şi au case pe două străzi; la o adică, să-i vedem pe ăia care-ndrăznesc să nu le voteze pomenile!
Trufe și Aguride 
Lasă un comentariu