Publicat de: Daniel Onaca | 31 octombrie 2014

Agurida. Artista Lia Lungu și trenul deraiat la Herculane

Dovada despre cum a salvat un neam credința pupătorilor de moaște

Am stat in tren mai bine de o ora, pentru ca era mai sigur trenul decat sa stai in marginea strazii si sa nu fii protejat de nimeni. Erau oameni in varsta care nu isi puteau duce bagajele, era povarnisul stancos si nu puteai sa ajungi nicaieri decat cu ajutor. Au venit 2 autobuze din Herculane, dar care ne cereau bani. Au venit apoi imediat taximetristi, veneau din toate partile si ziceau: pentru 50 de lei va duc in Herculane. In conditiile in care nu erau mai mult de 3 kilometri.

Pompierii erau pregatiti numai pentru morti sau raniti. Le-am zis ca aici sunt rani psihice, a fost o fata care a avut o stare de isterie de spaima, urla, plangea, a avut un atac de panica, urmata de o forma de isterie. Eu nu sunt medic, dar ea pana nu a urlat, nu s-a descarcat. Acolo era nevoie de un paramedic, nu a venit niciunul. Era frig deja. Intr-o lume civilizata trebuia sa fie ceai, paturi. Era frig afara. Cei de la CFR nu stiu daca au avut cu adevarat de facut ceva. Nu trebuie sa asteptam sa sara cineva pentru noi, sa vina guvernul sa faca ceva, trebuie ca noi prin noi insine sa facem ceva.

M-a socat si faptul ca s-a intarziat cu o solutie din partea autoritatilor, dar mi s-a parut cu atat mai grav faptul ca nimeni nu ajuta pe nimeni. Povesteau oamenii care au fost cu mine in tren ca era o casa pe un damb, la care oamenii au incercat sa ajunga si sa treaca prin curte ca sa ajunga la strada si era o taranca. Au rugat-o pe lelea sa ii lase sa treaca prin curte, si nu i-a lasat. Le-a zis: ”nu puteti sa treceti ca am caine si va rupe”. Oamenii s-au intos la tren si nu stiau ce sa faca. Nu stiau ce sa faca, au vrut sa fuga. Erau rugi de mure, am vazut femei cu mainile insangerate tinandu-se de acei rugi ca sa poata scapa.

Nu poti sa fii un corb care te uiti la un cadavru. De foarte multe ori ranile fizice se vindeca simplu, dar cele interioare… Ma gandesc la fata aceea, ce mecanisme interioare trebuie sa aiba sa treaca peste ceea ce s-a intamplat ieri. Au fost trenuri care au deraiat si in State, chiar anul trecut un tren a deraiat in New Jersey, se intampla. Oriunde in lume se poate intampla, si a mai fost un tren care a deraiat in Long Island, sunt accidente peste tot, nu sunt lucruri care se pot intampla numai la noi. Diferenta majora o reprezinta atitudinile.


Răspunsuri

  1. Nu cred i rigorile presupuse de civilizatie. Civilizatia este o spoiala, o poleiala sub care ne incalzeste jegul arhaic.
    Cred in schimb cu toata taria in OMENIE. Omenia nu se invata, nu se impune, nu se spune. Este o reactie compasiunala spontana. ATAT !

    • Mă văd obligat să te contrazic. Omenia și formele ei de manifestare (empatie, solidaritate, întrajutorare, etc) se învață! Ca unul care lucrează în contact zilnic cu copiii preșcolari, cu cei din ciclul primar și cu dascălii lor, am putut să constat lucrul acesta ”pe viu”, fără să recurg la lecturi ori la speculații teoretice. Și invers, copilul care vede numai ticăloșie în jurul lui, nu are cum să cunoască omenia.

      • Iar eu TREBUIE sa va spun ca va inselati. Omenia nu se invata si nici nu se educa. Este o stare de normalitate, te nasti cu ea. Faptul ca educatia criminala, transmisa ca pe o stafeta ortavita de la o generatie la alta distruge finele mecanisme compasionale naturale…este o alta discutie ce va trebui tratata cu toata seriozitatea. Nu cred ca este cazul sa va spun ce „autoritate” am sa sustin aceasta …realitate. Fiti insa sigur ca nu bat campii. Sunt dedicat acestor aspecte ce tin de constientizare, de cunoasterea de sine, de TOT ceea ce priveste EXISTENTA.

  2. Hai să vă-mpac eu : adevărul e, ca de obicei, pe undeva pe la mijloc. Se şi învaţă, clar dar e necesar şi un bagaj genetic adecvat. Că pe unii poţi să-i înveţi cât vrei : juri că s-au născut câini ! (deşi aici comit o nedreptate faţă de câini, dar na !, n-am scos eu expresia aia cu „suflet de câine”)

    • Cunosc și acest argument căruia pedagogii îi răspund cu lămurirea că la acei copii nu li s-a aplicat metoda potrivită de educație (știind fiind faptul că fiecare copil este o individualitate proprie). Iar treaba că unele calități morale ar fi înscrise în gene, asta este o concepție depășită de multă vreme.


Lasă un comentariu

Categorii