9. (Iorga și Blaga despre Banat)
Când vizitase pentru prima oară Banatul, în 1906, Iorga a rămas extrem de impresionat de locuitorii săi, descriindu-i în modul următor: „Cu astfel de locuinţe şi astfel de veşminte, sănătoşi, vioi, frumoşi, vorbăreţi, în dialectul lor cu sunete fugătoare, îndrăzneţi şi siguri, bănăţenii se pot lăuda cu dreptate că ei sunt între ceilalţi «fruntea».” (26) Iar Lucian Blaga scria: „Cultura Banatului reprezintă barocul etnografiei româneşti. Şi sub acest aspect, el are personalitatea sa.” (27)
Aceste performanţe recunoscute Banatului de marii oameni ai culturii române nu ar fi fost posibile în afara unui climat propriu acestei regiuni, de toleranţă şi echitate.
În ciuda gravelor evenimente cu care au fost confruntate la sfârşitul primului război mondial, naţionalităţile de aici au ştiut să depăşească motivele de fricţiuni şi să salveze climatul pe care îl edificaseră până atunci. Evenimentele tulburi din anii 1918-1919 (proclamarea puţin cercetatei republici autonome bănăţene, apoi ocupaţia militară sârbească şi cea franceză) nu au clintit pe locuitorii regiunii din mentalitatea lor profund europeană şi democratică. Iar când unirea Banatului cu România a devenit un fapt cert, ea a fost imediat întărită de adeziunea tuturor locuitorilor săi, fără deosebire de naţionalitate, prin acte mai des pomenite. Acum, în faţa Banatului se deschideau noi perspective şi situaţia sa era sensibil diferită faţă de cea de până în 1918-1919.
(sursa: Banaterra, 9 februarie 2009)
Trufe și Aguride 
Lasă un comentariu