* a nu avea nici în clin, nici în mânecă. Nu are nicio legătură cu mâneca hainei ori cu vreo țesătură. Expresia este veche şi se trage din Transilvania. Acolo, ţăranii spun „în mânec” când urcă cu carul un deal şi „în clin”, când coboară la vale. Când căruţa şi căruţaşul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec.
* a vinde pielea ursului din pădure. Expresia provine dintr-o fabulă a lui La Fontaine. Doi prieteni au vândut unui blănar blana ursului pe care-l vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, se întâlnesc cu ursul dar, cuprinşi de groază, unul se urcă într-un copac, iar celălalt face pe mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri şi, după ce l-a mirosit pe cel de jos, a plecat. Prietenul din pom coboară şi-l întreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez.”
* Banul n-are miros. Împăratul Vespasian i-a urmat lui Nero şi a găsit visteria goală. El a pus multe dări, chiar şi pe closete. De atunci, closetele se numesc şi vespasiene. Într-o zi, fiul său, Titus (viitor împărat), i-a spus că poporul râde şi-l bârfeşte pentru că a scos bani din o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă şi i-a spus: „Uite, banul n-are miros”.
Trufe și Aguride 
Lasă un comentariu