Agurida de la prânz. Doinel Tronaru

De ce suntem fundamental răi

Cei care-au văzut noul film al lui Radu Jude, „Ţara moartă“ (film despre efectele antisemitismului în România), au putut afla, dacă nu ştiau deja, că, timp de câţiva ani, sportul naţional pentru „românii verzi“ a fost uciderea de „jidani“, cărora li se puneau în cârcă fel de fel de vini, mai mult sau mai puţin imaginare. Este cel de-al treilea film al regizorului cu această tematică, după „Aferim!” (despre existenţa şi efectele rasismului în România modernă) şi „Inimi cicatrizate” (ecranizare a romanului lui M. Blecher, contextualizată istoric). În afară de documentarul timişoreanului Florin Iepan, nu prea există nimeni în cinematograful românesc care să se fi gândit să arate ororile acelor ani, felul în care am fost minţiţi de propaganda istoricilor comunişti şi post-comunişti.

Chiar dacă la retragerea armatei române din Basarabia s-au întâmplat anumite „vexaţiuni” din partea unor evrei localnici (reacţiile trebuiau să fie punctuale şi raţionale şi nu justifică, ulterior, năpustirea – de către o armată organizată!) asupra unor întregi localităţi cu populaţie evreiască, printre care femei, bătrâni şi copii (pogromul de la Iaşi, „trenurile morţii” şi deportările în Transnistria). Sunt greu de explicat rădăcinile acestei dezlănţuiri de sălbăticie.