Publicat de: Daniel Onaca | 11 Iulie 2017

Gândul zilei. Gabriel Liiceanu

G LiiceanuDespre renunțare

Neajutorarea este moștenită și ”învățată” în comunism. Sentimentul de neajutorare acționează și astăzi ca un complex de inferioritate civică, o alterare a capacității de apărare a demnității persoanei, o victimizare inerțială. El creează impresia că nici o acțiune nu are rost, că orice implicare civică e inutilă sau, mai rău, că dacă te agiți nu faci decât să îți aprinzi singur paie în cap. Din principiu, tu nu o să poți niciodată rezolva nimic.

Publicat de: Daniel Onaca | 11 Iulie 2017

Trufe la cafea. Proverbe olandeze

72* Câinii au dinţi în orice ţară.

* Ţine-te de partea groasă a copacului.

* Şi ţapului bătrân îi place iarba fragedă.

* Teme-te de marinarul care ajunge pe uscat!

* Măgarul drept mulţumire loveşte cu piciorul pe cel care îl scarpină.

Publicat de: Daniel Onaca | 10 Iulie 2017

Gândul zilei. Andrei Plesu

a-plesuNorocul naţional

Ţara şi ”românii” (invocaţi drăgăstos ori de cîte ori e util electoral) au parte de o putere care se menţine la rampă prin mituire periodică a maselor şi prin promisiuni roz, fără perspective. Cinism pe faţă! Să nu excludem şi arborescenţa barocă pe care o pot provoca lipsa de măsură, mediocritatea fudulă, incompetenţa crasă, într-un cuvînt, străvechea, nevindecabila prostie omenească. Dacă pariez, în aceste condiţii, pe norocul naţional este pur şi simplu pentru că, într-un fel sau altul, reuşim să supravieţuim. Cu asemenea politicieni, normal ar fi să cădem mult mai rapid şi mult mai adînc în abisul unui faliment greu reversibil.

Publicat de: Daniel Onaca | 10 Iulie 2017

Trei haiku de iulie

Poeme din mers © Daniel Onaca

roți bine unse –

în geamul cantonului

primele raze

 *

tren întârziat –

nici măcar un ciripit

pe peron la prânz

 *

batista albă –

discret dispare-n noapte

ultimul vagon

– Mai multe poeme de acest fel, pe pagina FB, ”Haiku de azi și de ieri”, administrată de Daniela Zglibutiu: https://www.facebook.com/groups/838205309555388/?fref=ts

 

Publicat de: Daniel Onaca | 10 Iulie 2017

Agurida de la prânz. Andrei Plesu

Gratuitate

Despre Ministerul Culturii

Coaliţia de guvernare nu dă doi bani pe cultura ”românilor”. Ministerul de resort e ultima roată la căruţă. Altundeva e ”bătaia peştelui”: pe la interne, pe la finanţe, pe la dezvoltare regională şi economie, pe la justiţie şi fonduri europene… Cultura e doar un ornament de ocazie. Dă bine în discursul patriotic, dar nu prea contează cine o administrează. Poţi pune în creştetul ei orice mic mahăr de presă deocheată, orice lăutar, orice cuconiţă care nu ştie (ţineţi minte?) ce însemnă ”biped” pe româneşte, orice veleitar care îşi dă meseria şi cinstea pe şefie. Ministerul Culturii e un minister bun de dat ”la schimb”, în negocierile cu partidele mai mici, dar utile.

Publicat de: Daniel Onaca | 9 Iulie 2017

Gândul zilei. Horia-Roman Patapievici

Ce înseamna a fi anticomunist

A fi anticomunist nu ţine de poziţia politică pe care o asumi (de stînga sau de dreapta). Poziţia anticomunistă decurge din judecata simplă care spune că atunci cînd îi faci aproapelui tău rău este un lucru în sine rău. Cînd îţi ucizi aproapele, acest lucru este în sine condamnabil. Poziţia anticomunistă pleacă de la observaţia că, oriunde au cîştigat puterea, regimurile comuniste au instaurat sisteme care s-au soldat cu mormane de cadavre. Poziţia anticomunistă nu respinge anumite poziţii ideologice pe care cei care se intitulează comunişti le adoptă, nu înseamnă contestarea unor poziţii filozofice pe care stînga le adoptă, ci pleacă de la observaţia că, acolo unde au fost instaurate regimuri comuniste, legalitatea a fost distrusă, regimul proprietăţii a fost distrus, relaţiile normale dintre oameni au fost distruse şi au apărut instituţii stranii – instituţia poliţiei politice, instituţia încarcerării şi înregimentării societăţii sub un comandament ideologic.

Atunci cînd anticomunismul este declarat o poziţie extremistă şi viscerală, ar trebui să răspundem: „dar dvs. acceptaţi crima?“. Începutul re-centrării poziţiei anticomuniste în spaţiul public trebuie să plece de la reconsiderarea faptului simplu că nu ai dreptul să faci rău aproapelui tău. Iar comunismul întotdeauna a făcut rău aproapelui nostru. „Anticomunismul de centru” (Dilema Veche, Nr. 177 / 28 iunie – 4 iulie 2007)

Publicat de: Daniel Onaca | 9 Iulie 2017

Voci din Diaspora. Ramona Strugariu

Despre meseria de jurnalist

Adevarul cutremurator de trist este ca exista o mare de oameni cu creierul spalat si mintea indoctrinata de televiziunile lui Ghita si Voiculescu. Oameni de treaba, de altfel, oameni care ar putea fi intorsi din prapastia asta, dar care nu vad si nu aud altceva. Pana si oameni cu o anumita pregatire profesionala, de la care astepti un pic de deschidere, de flexibilitate.

E halucinant sa incerci sa ai o discutie cu ei. Trebuie sa fii teribil de incapatanat si de perseverent ca sa smulgi macar un semn de intrebare in mintea lor. Daca nu, totul e indubitabil. „Am vazut eu la televizor. Aia de la Bruxelles tradeaza tara fiindca povestesc ce se intampla pe la noi si ne fac de ras, UE sucks si ne fura pamantul si afacerile, Becali e un om bun si credincios care ajuta saracii”.

M-am uitat, atat cat am putut, toate zilele astea la stirile si programele de televiziune. De unde naiba sa auda altceva? Cine sa le spuna? Cu foarte mici exceptii, informatia e atat de denaturata si manipulata incat e aproape imposibil sa nu-ti faca mintea praf. Imperiile media isi joaca impecabil rolul un continuare, la fel mogulii din spatele lor. Enclava suntem noi. Daca as avea bani, asta as face in Romania. Televiziuni si presa scrisa (inclusiv print, sa ajunga cat mai departe, chiar daca nu e profitabil, gratuit le-as distribui) care sa ajute la diseminarea informatiei fara manipulari bolnave. E o urgenta.

Vorbeam deunazi cu un prieten despre calitatea presei din SUA si faptul ca jurnalismul de investigatie este atat de bine platit, incat oamenii isi pot permite sa munceasca un an, doi, pe branci, la un material atat de bine documentat incat spulbera o retea intreaga, printr-o simpla dezvaluire de presa. Asta si pasiunea cu care isi fac meseria jurnalistii. Ceea ce nu lipseste la noi, oamenii pe care eu ii stiu si in care cred isi iubesc cu patima meseria, dar sunt putini, foarte putini, nu pentru ca nu exista altii ci pentru ca nu supravietuiesc destui incat sa existe un echilibru al presei iar calitatea informatiei si a materialelor difuzate sa aiba un cuvant de spus. Trebuie bani pentru asta, bani curati si sunt convinsa ca am avea mult mai multa informatie curata. Sunt curioasa daca am putea mobiliza niste oameni din diaspora care sa investeasca in astfel de proiecte. Merita. Nici eu n-am renuntat la idee, candva o voi face. Cumva trebuie facut pasul asta. Cat mai repede.

 

Publicat de: Daniel Onaca | 9 Iulie 2017

Agurida de la prânz. Mircea Cărtărescu

cartarescuFoamea și promisiunile

Publicul românesc este un public manevrabil, care, zilnic, este „frăgezit” de televiziunile pe care le ştim cu toţii, televiziunile de partid, angajate politic în sensul cel mai rău al cuvântului. Aceşti oameni, care votează, au fost păcăliţi a suta oară, după Revoluţie. Ei, săracii, nu ar vrea să voteze hoţi, oameni necinstiţi, penali, dar se lasă îmbătaţi cu apă rece de promisiuni electorale, de mită electorală. Uleiul, făina şi ce li se mai dă contează pentru ei mai mult decât ideologiile sau programele politice.

Publicat de: Daniel Onaca | 6 Iulie 2017

Poemul de joi. Mărioara Flaiș

               Pilulizare

În satul meu, de-o vreme plouă, plouă,

Sau de nu plouă, ninge negreșit,

Găinile fac crize și nu ouă,

Iar eu nu știu de ce m-am lenevit.

 

De plictisit nici nu mă simt în stare…

Că am, desigur, și eu internet,

De la o farfurie zburătoare

Montată de un nene…pe closet.

 

Învăț cum să devin mai rafinată,

Am și „Yutub„, și „gugăl„,și „fesbuc„,

Văd ce mai face lumea rău famată,

Și cine-i bun de dus la balamuc.

 

Am dat peste un site de agățare,

Unde-și gășeste omul partener,

Dar e aglomerat în disperare

Cu tinerei la care…nu mai sper.

 

Dar în final, e tot o tevatură,

Nici popii nu își văd de-al lor castron,

Mă răzvrătesc și fac câte-o prescură…

Dar în final, mă doare la șoșon.

Publicat de: Daniel Onaca | 6 Iulie 2017

Agurida de la prânz. Cristian Tudor Popescu

Crist. T Pop.Visul parlamentarilor nostri

Ceea ce doresc domnii parlamentari, domnii politicieni, clasa asta politică, este cât se poate de clar: năzuiesc din toată ființa spre statutul nomenclaturii de partid comunist din epoca de aur. Asta e funcția obiectiv ideală către care tind. Nu au reușit încă să refacă acest illo tempore, acest ideal – să fie ei de o parte și suboamenii de partea cealaltă (adică simplii cetățeni). Este un ideal de tip nazist, dânșii vor să fie un herrenvolk, un popor de stăpâni, de arieni, dacă înlocuim clasa cu rasa. Asta e ce vor domnii parlamentari și asta vor face în continuare.

Cum răspundem noi, simplii cetățeni? Ca un popor, în majoritate, de slugi hoațe, asta este poporul român, după cum arată rezultatele alegerilor. Un popor care își caută Kim Ir-sen-ul, Kim Jong-un-ul, Ceaușescul, pentru că avem vocație de nord-coreeni. Nouă ni s-a dat libertatea și nu știm ce să facem cu ea. E o povară pentru noi, iar democrația – o problemă greu de rezolvat.

Revoluția a fost o confuzie (…) Poporul acesta, în majoritatea lui, nu are nevoie de libertate. Nu prețuiește cinstea, onoarea, demnitatea, dreptatea (…) Cei care nu fac parte din această această majoritate se află în situația să se ia cu mâinile de cap, să se autoexileze, să se izoleze în propria lor țară sau să o părăsească.

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: