Publicat de: Daniel Onaca | 15 iulie 2018

Agurida zilei servită de domnul Andrei Pleșu

Solidaritatea nesăbuiților

A. PlesuNebuloasa administrativă în care se zbate populația, când e vorba de pensii, salarii, obligații fiscale, școli, spitale, autostrăzi etc., nu poate fi explicată decât prin cvasi-nulitatea profesională a miniștrilor, dublată de invazia unei demagogii vesele, pentru care nereușitele ori nu există, ori sunt vina altora („statul paralel”, multinaționalele, Opoziția, misterioase interese străine ș.a.m.d.). Se pare că România de după decembrie 1989 n-a avut niciodată o guvernare mai arbitrară, mai nesigură, dar – paradoxal – mai triumfalistă ca aceasta de azi. Cireașa de pe tort o reprezintă solidaritatea de tip mafiot (sau nătâng) a vârfurilor din PSD în jurul șefului suprem.

Nicăieri în lumea civilizată, un președinte al Camerei Deputaților (și, totodată, președinte de partid) nu rămâne în funcție după ce a fost condamnat de un complet de judecată. Chiar dacă e o condamnare încă atacabilă juridic sau nedreaptă, cel vizat se retrage bărbătește din funcție până la lămurirea finală a lucrurilor. Nu există „prezumție de nevinovăție” fără „prezumția de bună-cuviință” și fără prezumția de onorabilitate. La noi, acest minim cod etic nu funcționează. Treburile țării și demnitatea ei sunt fără ezitare suspendate, de dragul „conducătorului iubit”.

Reclame
Publicat de: Daniel Onaca | 14 iulie 2018

Agurida zilei servită de domnul Andrei Pleșu

Mitul sprijinului popular

A. PlesuProblemele pe care le avem nu seamănă cu problemele nici unei țări bine așezate politic, economic, financiar și moral. Să recapitulăm. Partidul de guvernământ se legitimează printr-un masiv sprijin popular și se laudă cu votul unei majorități zdrobitoare. În realitate, e vorba de un electorat de 3,5 milioane (din 18!), adică de un număr de voturi echivalent cu cca 19% din totalul voturilor exprimabile. Cu alte cuvinte, 81% din populația țării n-a votat PSD sau n-a votat deloc. Sunt aceste procente de natură să ateste o mare victorie, o îndreptățire decizională solidă, o euforică simpatie populară? Mai departe: partidul de guvernământ a reușit performanța rarisimă să propună într-un an și jumătate trei guverne (respectiv trei prim-miniștri), contestând competența primelor două, ca și când i-ar fi fost impuse din afară (statul paralel?).

13. Tăietorul de lemne și duhul lacului

Într-o zi, un tăietor de lemne îşi scăpă securea în lacul de la marginea pădurii. Omul se puse pe jelit, pentru că-şi pierduse unealta cu care-şi câştiga existenţa. Duhul lacului ieși atunci din apă şi-l întrebă care era cauza disperării sale. Omul îi povesti necazul său. Duhul lacului se afundă imediat în lac de unde reveni cu o secure din aur masiv.

– Asta e securea?, îl întrebă el.

– Nu, răspunse tăietorul de lemne.

Duhul lacului intră din nou în apă şi se întoarse cu altă secure… toată din argint.

– Asta e securea ta?, îl întrebă el din nou.

– Nu, răspunse tăietorul de lemne.

A treia oară Duhul lacului reveni cu o secure din fier şi îl întrebă din nou:

– Asta e securea ta?

– Da, asta este, îi răspunse tăietorul de lemne.

Mişcat de onestitatea omului, Duhul lacului îi făcu cadou toate cele trei securi. Câteva zile mai târziu, tăietorul a ieșit la plimbare cu nevasta lui cea brună. Au mers ei pe malul lacului apoi s-au oprit și pe puntea unde omul obișnuia să pescuiască. Au privit ei ba la soarele ieșit dintre nori, ba la discul lui oglindit în apă până când, la un moment dat, femeia lunecă pe o scândură şi căzu în apă. Cum omul nu știa să înoate, nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să se pună pe văicărit, Duhul lacului apăru iar lângă el ca să-l întrebe care era necazul.

– A căzut nevastă-mea în lac, îi răspunse tăietorul de lemne printre suspine.

Duhul lacului se afundă în lac şi apăru cu o mândrețe de blondină în braţe.

– Asta e nevasta ta?, întrebă el.

– Da!, urlă omul.

Atunci, Duhul lacului, furios, începu să-l ocărască:

– De ce minţi?

Tăietorul de lemne se apucă să explice:

– Dacă spuneam „nu” la blondină, data viitoare îmi aduceai o roșcată iar a treia oară mi-o aduceai pe nevastă-mea. Şi dacă atunci aş fi spus „da”, mi le făceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoiaş şi n-am de unde să hrănesc trei femei.

 

Morala istorioarei tâlcuită de povestitor: Bărbaţii mint numai din onestitate.

 

Publicat de: Daniel Onaca | 13 iulie 2018

Bârfe la cafeaua de vineri

Trufe cafea– Când iubeşti cu adevărat, nici măcar bigudiurile nu te mai sperie.

– Dacă petrolul ar fi gratis, benzina în România s-ar ieftini cu aproape un leu.

– Italienii au cele mai frumoase femei. Majoritatea românce. Restul sunt poloneze.

– Dacă faci ceva care poate fi pe placul tuturor, se va găsi cineva căruia sa nu-i placă.

– Căsătoria înseamnă să ai trafic nelimitat pe internet dar să se deschidă doar un singur site.

12. Potcoava proteguitoare

Călugărul Dunstan, cel care avea să devină mai apoi – pe la văleatul 960 – arhiepiscop de Canterbury, lucrase o vreme ca simplu potcovar. Într-una din zile a intrat în covăcia lui un bărbat care i-a cerut să-i pună potcoave la propriile sale picioare. Când Dunstan a văzut că tălpile străinului avea forma unor copite de ţap, a înţeles că acela era nimeni altul decât ucigă-l toaca. Potcovarul nu s-a pierdut cu firea. S-a declarat dispus să execute lucrarea cerută, însă i-a explicat clientului că pentru asta trebuia neapărat să-i pună la mâini nişte cătuşe fixate în zid. Diavolul s-a învoit iar Dunstan s-a pus numaidecât pe treabă.

În timpul lucrului, viitorul cleric a căutat să-i pricinuiască nefârtatului dureri cumplite. Acesta a răbdat cât a răbdat, dar până la urmă a dat în primire. I-a strigat potcovarului să înceteze pentru că s-a răzgândit şi nu mai voia nici un fel de încălţări. Dunstan s-a oprit atunci din muncă, dar, când dracul i-a cerut să-i desfacă şi cătuşele, acesta i-a răspuns că se îndură cu o singură condiţie. Aşa se face că diavolul a fost silit să promită că nu va intra niciodată în locuinţele care au pe pragul uşii de la intrare o potcoavă de cal.12

Publicat de: Daniel Onaca | 12 iulie 2018

Bârfe la cafeaua de joi

Bârfe 2

– Ionii pozitivi sunt cei care au dat de băut de ziua lor, iar cei negativi sunt cei care nu au dat.

– Șansa să întâlnești pe cineva cunoscut crește atunci când ești cu cineva cu care nu vrei să fii văzut.

– Mai bine sărac lipit, în țările calde, decât bogat, sub căciuli, dârdâind de frig. (din Drumul Taberei)

– Un magician a fost snopit in bătaie la un show din Vaslui după ce a făcut să dispară o sticlă cu vin.

– Vorba „Învață și ai să ajungi departe!” e adevărată; olimpicii noștri sunt la mii de kilometri depărtare!

– Claustrofobia este teama de spații închise, ca atunci când te duci la magazin după bere și ți-e teamă să nu fie închis!

Publicat de: Daniel Onaca | 11 iulie 2018

Agurida zilei servită de domnul Dr. Doru Pop

Domnia neamului prost

Doru_PopCând vulgaritatea şi nesimţirea sunt substitutele bunei-creşteri, nu mai e nimic de făcut, nu mai poţi dobândi deprinderi civilizate la doctorat. Pseudo-intelectualitatea compusă dintr-o clică nepotistă s-a instaurat confortabil în fotoliile lăsate libere de oamenii de calitate, diverşi mitocani iau drept libertate de exprimare sudalmele, şi orice semianalfabet care crede că vorbirea este egală cu inteligenţa îşi dă cu părerea despre cum ar trebui să arate lumea. Farsorii dansează goi pe scena publică, mimând societatea civilă, iar mass-media este plină de ipochimeni care nu cunosc regulile de gramatică elementara, nimic nu-i împiedică să debiteze aberaţii.

Impostura academică pe care o vedem expusă zilnic este doar vârful de aisberg, cu cât coborâm mai jos în infrastructura demografică a ţării în care trăim, vedem pretutindeni dezastrul. Din păcate, el se produce de mai bine de o sută de ani, de un secol şi mai bine asistăm cum se instalează domnia neamului prost – mai ales d.p.c.v. moral, nu doar organizaţional sau administrativ.

Dacă astăzi suntem o națiune distrusă, nu e din cauza dispariției fabricilor și uzinelor, aceasta fiind doar o consecință, ci din cauza factorului UMAN, calitatea acestuia din urmă stând în numărul de like-uri pe FB. Am înlocuit neamul bun cu neamul prost, iar neamul prost continuă să se perpetueze. Democrația are multe plusuri, dar și un uriaș minus, lipsa oricărui criteriu de selecție a liderilor. Acolo, în rădăcina ADN-ului nostru, reformele şi resetarea sistemului nu mai înseamnă nimic, România este o colonie, vasală multora, dar mai ales neamului prost!

(Dr. Doru Pop este conf. universitar la Univ. Babes-Bolyai Cluj)

 

12. Inelul lui Carol cel Mare

Carol cel Mare, împăratul frâncilor, s-a îndrăgostit la vremea bătrâneţii de o fecioară din neamul allemanilor. Nobilii de la curte au băgat de seamă cu îngrijorare că suveranul lor, ameţit focul dragostei şi ignorându-şi demnitatea rangului, a început să neglijeze treburile împărăţiei. Când tânăra, în mod neaşteptat, muri, curtenii au oftat de uşurare, dar s-au pripit căci pasiunea împăratului n-a pierit odată cu obiectul dragostei sale. Carol cel Mare a poruncit ca trupul fetei să fie îmbălsămat, după care l-a aşezat într-o odaie în preajma căreia se ţinea mai tot timpul.

Episcopul Turpin, oripilat de pasiunea macabră a împăratului, a bănuit că la mijloc trebuia să fie o vrăjitorie şi a insistat să cerceteze trupul moartei. Bănuiala lui s-a adeverit: sub limba tinerei a fost găsit un inel de preţ. La scurtă vreme după ce inelul a ajuns în mîinile episcopului, Carol cel Mare a acceptat ca trupul fetei să fie îngropat. Pe urmă pasiunea suveranului s-a îndreptat asupra reprezentantului bisericii! Pentru a se salva dintr-o asemenea situaţie penibilă, Turpin a găsit de cuviinţă să arunce inelul în lacul Bodensjö. Urmarea a fost că împăratul s-a îndrăgostit de lacul cu pricina şi nu s-a mai lăsat dus din împrejurimile lui.

Celor nemulțumiți din cauză că istoria din acea seară fusese prea scurtă, bibliotecarul le-a oferit suplimentul următor: ”Moșul și baba se jucau de-a v-ați ascunselea; dimineața baba ascundea țuica. Moșul o căuta toată ziulica, iar dacă n-o găsea până seara, venea rândul babei să se ascundă.”

Publicat de: Daniel Onaca | 11 iulie 2018

Cinisme la cafea (2)

10* Munca în echipă este esențială pentru că îți permite să dai vina pe altcineva.

* Dragostea e ca ciupercile: nu ştii dacă e bună sau rea decât după ce e prea târziu

* Dacă vreți să știți, care e diferența dintre vină și păcat, apoi aflați că vină să te culci cu nevasta altuia, iar păcat este să ratezi ocazia.

* E greu să accepți o critică, mai ales atunci când ea vine din partea unui prieten, a unei rude, a unei cunoștinte sau a unui străin.

Publicat de: Daniel Onaca | 10 iulie 2018

Agurida zilei servită de domnul Dr. Doru Pop

Consecințele schimbării demografice

Doru_PopGolirea etnică a dus şi la atingerea limitelor morale şi etice. Pentru că mârlănia şi primitivismul nu se schimbă peste noapte. Lipsa de decenţă şi eleganţă în comportamentele publice nu pot fi predate sau învăţate din manuale de „bune maniere”. Cine a luat locul acestor oameni, pentru că, de fiecare dată, după fiecare golire demografică, locurile goale au fost umplute de cineva? Din păcate în locul unor oameni cinstiţi şi educaţi, instituţiile româneşti au fost populate cu hoţi şi şarlatani.

În locul unor intelectuali de calitate am fost obligaţi să punem analfabeţi şnapani, în locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi care urlă şi creaturi care înjură şi scuipă, ghiolbanii şi primitivii i-au înlocuit pe oamenii inteligenţi şi serioşi, urmând vechea filosofie mioritică: nimeni nu este de neînlocuit, cum nu se poate mai FALS. Cu cât te pricepi mai puţin la un lucru, cu atât ai şanse mai mari să fii pus într-o funcţie care să-ţi permită să administrezi acel domeniu. Incompetenţa a devenit la noi o formă de calificare. Miliţienii au ajuns profesori de democraţie, turnătorii au devenit instructori de etică şi morală, iar nulităţile s-au transformat în modele de comportament.

(Dr. Doru Pop este conf. universitar la Univ. Babes-Bolyai Cluj)

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: