Evaluează asta:

Trufe și Aguride

11. Lordul și călăreață goală

Lady Godiva a fost o aristocrată faimoasă, una dintre puținele femei din Anglia anilor 1000 proprietară de pământ. Femeia mai era cunoscută și pentru generozitatea arătată bisericii. Căsătorită cu Leofric, puternicul conte de Marcia și Lord de Coventry, Govida a întemeiat, împreună cu acesta, mănăstirea benedictină din Coventry.

Tulburată de impozitele grele percepute de lord supușilor săi, Godiva l-a rugat, de mai multe ori, să le reducă povara. Leofric i-a răspuns, în glumă, că o va face doar dacă se va încumeta să meargă prin târg călare pe cal și în pielea goală. Femeia a luat în serios spusele soțului s-a hotărât să-i facă pe voie. În perspectiva ”evenimentului”, Godiva a ordonat oamenilor din Coventry să stea cu toții în casă și să nu tragă cu ochiul la cele ce se întâmplau afară. Pe urmă s-a dezbrăcat de haine, a urcat pe cal și a…

Vezi articolul original 94 de cuvinte mai mult

Evaluează asta:

Renunțarea la iluzii.

„Imi cer iertare romanilor din puscarii” – Liviu Dragnea, undeva intre 2016 si 2019, cand a condus despotic tara asta. Nu trebuie sa uitam niciodata acest lucru. De aici pleaca totul. Si nici sa mai permitem altui Arturo Ui, altui proto-dictator, sa se cocoate la putere. Sau, si mai precis zis, „spiritului primar agresiv”, resentimentar si anti-justitie (chiar daca, deocamdata, nu mai este personalizat de o figura de pregnanta lui Dragnea), pentru ca acesta este raul principal, si el este profund incastrat in societate; sa nu ne lasam iluzionati de aparente momente pozitive, suntem o tara si un popor profund inapoiate.

Evaluează asta:

Trufe și Aguride

Răzbunarea magului Merlin

John, unul din cavalerii regelui Arthur, începuse de la o vreme să fie obsedat de sânii reginei. Într-una din zile, mistuit fiind de dorința sa, cavalerul nu a mai rezistat și i-a destăinuit secretul inimii sale magului Merlin. În loc de a-i da în vileag necuviincioasa pornire, magul găsi o soluție pentru a-l ajuta. Afacerea îl costa însă pe cavaler 1000 monede de aur! John acceptă fără să ezite. În dimineaţa următoare, magul Merlin îi arătă două flacoane. Unul conținea o pulbere urticantă iar celălalt antidotul. După ce îi povesti tânărului planul său, Merlin profită de momentul când regina se îmbăia și îi puse în rufăria intimă praf din cel chinuitor.

Imediat dupå ce se îmbrăcă, femeia simți, în zona pieptului, o mâncărime grozavă. La început încercă să-și ascundă jena dar, până la urmă, nu avu încotro și îi spuse regelui necazul său. Regele Arthur, la rându-i…

Vezi articolul original 232 de cuvinte mai mult

Evaluează asta:

Despre libertatea presei

Libertatea presei a devenit în România o păcăleală majoră, atât timp cât sub flamura ei funcționează cele mai abjecte oficine de manipulare. Presa postdecembristă s-a acoperit pe orice vreme, bună sau rea, cu umbrela libertății de exprimare. Libertatea presei și libertatea de exprimare au ținut loc de lege, fiindcă comunitatea media din România a refuzat – pe bună dreptate – ca politicienii să îi croiască o lege a presei constrângătoare, cum ar fi vrut. Libertatea presei a stat în apărarea jurnaliștilor în procesele de calomnie care, pentru câțiva ani, a figurat în Codul Penal, până când ministrul Monica Macovei a reușit transferarea insultei și calomniei în Codul Civil.

Cu liberatea presei au defilat jurnaliștii ori de câte ori și-au simțit amenințate drepturile. Nefiind capabili să se organizeze sindical și să aibă o voce comună, jurnaliștii români și-au dat seama devreme că libertatea presei nu ține de cald și nu dă de mâncare, așa că pentru un job numeroși gazetari au renunțat la orice libertate și independență, supunându-se politicii patronale, aflată în relație cu interesele politice ale momentului.

Evaluează asta:

Trufe și Aguride

Rostul răului în lume

Un rabin, întristat de toată mizeria și suferința din lume, prin puterea credinței sale, a reușit odată să încătușeze forța întunecată, care făcea atâtea ravagii în lume. A ținut-o închisă, lipsind-o de puterea ce-o avea asupra oamenilor. Urmarea a fost că, pe toată fața pământului, s-a instaurat pacea și bucuria. Oamenii s-au trezit într-o stare de spirit paradisiacă. Dușmăniile dintre ei au dispărut. Conflicte nu mai existau… fiecare primea de-a gata tot ce-i dorea inima. Nu era nevoie să facă nici cel mai mic efort.

Armonia nu a durat mult însă. Curând nu s-au mai întemeiat familii nu s-au mai construit drumuri și nici case. Ogoarele necultivate au fost năpădite de buruieni, șanțurile de irigații s-au înfundat, apa din fântâni s-a făcut sălcie, clădirile s-au dărăpănat… pe scurt, peste tot s-a instaurat ruina. Când rabinul a văzut ce sa întâmplat atunci când ura, invidia și toate…

Vezi articolul original 62 de cuvinte mai mult

Evaluează asta:

Antidot la valahizare.

Bănățeni, avem trecut minunat; prezent cam insalubru și viitor cu șanse pentru bănățenism. Cu coloniști nemți, olteni, croați, slovaci, francezi, … – alături de localnici români – au făcut Habsburghii din Banat o regiune prosperă și civilizată, folosind legea bine gândită și parul. Acest amalgam de etnii, culturi și confesiuni a șlefuit civilizația bănățeană cu rânduielile sale; a făcut bănățeni de multe etnii, culturi și confesiuni și astăzi ești bănățean in momentul in care adopți și aplici codul cutumiar al rânduielilor bănățene. Avem nevoie de cel puțin 300.000 de oameni noi în Banat, oameni pe care să-i învățăm cum se face bogăția prin muncă eficientă și cum se trăiește în libertatea bănățeană.

Nu-i ușor sa faci bănățeni în condițiile în care Puterea de la București impune valahizarea Banatului, dar lucrurile bune se fac cu trudă. Există alternativă dacă eșuăm și putem să ne organizăm Banatul nostru în Bavaria, în Canada, în Australia ori în Noua Zeelandă; Banatul nostru este starea noastră de spirit și poate fi alcătuit oriunde în lume, cu oameni potriviți și în condiții favorabile, nu ține de un teritoriu, am învățat să fim bănățeni și asta este o licență.

Valahizarea Banatului a avansat aproape copleșindu-ne, sudul regiunii noastre istorice este deja sărac și mizer, nu există o rezistență organizată împotriva valahizării, înființarea de partide nu este o soluție deoarece este imediat contracarată prin contaminare cu „descurcăreți” puși pe căpătuială; rebănățenizarea trebuie să înceapă de jos, de foarte jos, de la convingerea, rușinarea ori constrângerea celui care ne calcă randuielile, de la asociații care să monitorizeze, să ajute și să înfrunte autoritățile în funcție de comportamentul lor, de la promovarea spiritului bănățean în fiecare zi și în fiecare domeniu.

Dacă începem așa avem șanse reale pentru rebănățenizarea Banatului, cu oameni noi, cu rânduieli revizuite, cu bogăție și civilizație marca Banat; dacă nu putem ori nu suntem suficienți cei care vrem, să nu uitam că în decembrie 1989 am câștigat dreptul să ne căutăm Banatul oriunde în lume credem că-l putem găsi. Să ne dea Dumnezeu înțelepciune atunci când I-o cerem!

 

Evaluează asta:

Cartea poate fi procurată prin accesarea link-ului www.librariacoresi.ro, prin e-mail trimis pe adresa office@epublishers.info , www.librăriacoresi.ro , de pe Amazon, la numerele de telefon: 021 2600125, 0722156408 sau de pe www.iBookSquare.ro în format Electronic.

Evaluează asta:

Cuvânt către conducătorii infractori

Când am intrat în acest sistem, eram un copil naiv și credeam că voi fi un om care va contribui la schimbarea lumii în bine, câte puțin în fiecare zi. Îmi imaginam atunci că voi face parte dintr-o Poliție sănătoasă, demnă și curajoasă. Nu știam că după ce ieși de pe băncile școlii, te lovești cu capul de un zid mare. Acela al realității. O realitate crudă, în care o mână de infractori conduc România. O realitate crudă în care te înconjori fără să vrei de oameni lași, ce fug de răspundere. O realitate în care polițiștii ar trebui să își facă treaba așa cum scrie în cărțile de tactică polițienească și comunicare profesională.

O realitate în care polițiștii demni și onești sunt băgați în aceeași oală cu lichelele parșive și lașe cu care și nouă ne este rușine. Rușine pentru că într-o țară membră a UE, instituțiile statului au ajuns bătaia de joc a unor birjari semianalfabeți. Rușine vouă, celor care ascundeți gunoiul sub preș și deși vă mor oamenii nevinovați, vă comportați ca și când nimic nu s-ar fi intamplat. Rușine pentru faptul că ne pleacă oamenii buni, pentru a munci în țări străine. Nu suntem demni de ei. Și nu vom fi niciodată. Rușine lașilor care fug de adevăr și de răspundere. Rușine celor care preferă să-și bage capul în pământ și să tacă mâlc. Probabil că din cauza asta am ajuns așa. Pentru că suntem lași care își merită soarta.

Evaluează asta:

Trufe și Aguride

Moise și păstorul din munți

Într-o zi Moise mergea de unul singur prin munți, când a zărit în depărtare un păstor. Omul stătea în genunchi, cu mâinile ridicate spre cer, rugându-se. Mare a fost încântarea profetului văzându-l, dar când s-a apropiat de el a rămas uluit de vorbele pe care acela le rostea:

– O, preaiubite Doamne, zicea el, te iubesc mai mult decât îți poți da seama. Sunt gata să fac totul pentru Tine. Chiar de mi-ai cere să ucid oaia cea mai grasă din turmă în numele Tău, aș face-o fără șovăială. Tu ai frige-o și i-ai pune seul cozii în orezul Tău ca să-l faci mai gustos.

Moise s-a mai apropiat câțiva pași, ca să audă mai bine.

– După aceea Te-aș spăla pe picioare. Te-aș curăța în urechi și Te-aș despăduchea…

La auzul acestor vorbe, Moise n-a mai putut răbda. S-a oprit lângă păstor și l-a…

Vezi articolul original 237 de cuvinte mai mult

Evaluează asta:

Trufe și Aguride

Onoarea negustorului turc

Pe vremea otomanilor, au sosit odată la Istambul niște corăbii cu negustori olandezi care voiau să cumpere mărfuri. Într-una din zile, unul din acei comercianți s-a oprit la buticul unui telar care vindea țesături în vrac. La cererea olandezului, turcul i-a expus toată gama de pânzeturi pe care o avea de vânzare. Mușteriul s-a uitat la fiecare în parte, a desfăcut vigurile, le-a întins, le-a pipăit… în cele din urmă s-a uitat în jur și a văzut că, undeva într-un colț, mai erau câteva suluri de pânză. Când s-a arătat dornic să le vadă și pe acelea, vânzătorul i-a explicat că ele erau de calitatea a doua.

– Aș vrea să le văd totuși, insistă neguțătorul. Eu am făcut o călătorie lungă până aici și vreau să cumpăr cât mai multă marfă. Sunt dispus să-ți dau pe ele același preț ca și cel plătit pentru stofele de…

Vezi articolul original 106 cuvinte mai mult