Publicat de: Daniel Onaca | 1 Februarie 2018

Agurida servită de Andrei Pleșu

Despre evenimentele de marți seara

Simt nevoia să dau, cetăţeneşte, următoarea declaraţie:

a-plesu1. Din ce am văzut şi auzit pînă acum, este pentru prima dată cînd membrii unui guvern românesc, în frunte cu prim-ministrul, au gîndire de repetenţi, vorbire de semi-analfabeţi şi fire de ticăloşi. Nu mari ticăloşi, pentru că marii ticăloşi fac, din păcate, istorie. La noi e vorba de mici ticăloşi, capabili numai de mici manevre de cartier.

2. Scuza, emfatic repetată, a unor alegeri cîştigate zdrobitor e – ca tot restul – o păcăleală: Din numărul total al alegătorilor, s-au pronunţat în favoarea coaliţiei PSD-ALDE 18%. Adică puţin peste trei milioane din 18. Restul nu şi-au exprimat, prin absenţă, decît lehamitea. Oricum, în numele unui procent de 18%, nu se poate guverna autoritar şi nu se poate dansa grotesc pe nervii întregii ţări.

3. Îi felicit pe cei care au reacţionat prompt, în stradă, suportînd mîrlăniile experţilor în teoria conspiraţiei, ale cîtorva gazetari plătiţi să fie proşti făcînd pe deştepţii şi ale unui bătrîn miliţian care sugerează deschiderea focului ca măsură democratică de restabilire a ordinii.

Anunțuri
Publicat de: Daniel Onaca | 1 Februarie 2018

Agurida de după-amiază servită de domnul N Sârbu (2)

Surâsul vulpii în turbare (Sursa: redactia@argument-cs.ro)

Nu am văzut cum zâmbește cuceritor o vulpe, dar mi-e destul să-l văd, să-l aud pe dl Dragnea. Şi pe unul din ciracii săi, pe nume Codrin Ștefănescu. În stare să justifice orice demers ticălos cu o propoziție tot așa de simplă și îngrijorătoare ca aceea de la începutul articolului meu. Spune acest nou guru al stalinismului în România un memorabil „pentru că putem”! Tot vorbesc ei, ca justificare, de milioanele de votanți ai p.s.dragnea. Comentatorii au stabilit că aceștia vor fi fost vreo 3,5 milioane. Care însă au votat alte promisiuni, un alt program de guvernare, din care nu s-a realizat aproape nimic. Iar acum acesta va fi modificat, deci nu de alegători votat. Dacă acum acești 70 de mii de protestatari de pe străzile orașelor sunt de neglijat, noi celelalte 15 milioane de români, cei care nu v-am votat, nu contăm nimic? Cum să nu ne alăturăm și noi amarei confesiuni a lui Andrei Pleșu, constatând că nu mai înțelegem în ce fel de țară trăim.

Vom avea și mai mult un guvern al penalilor și nepricepuților. La Educație vine un nou ministru care are probleme cu gramatica și cu conflictul de interese. La sport ni se propune o fată cu părinții îmbogățiți din palincă, o milionară sexy (spune presa), care nu are nicio legătură cu sportul. Revine Rovana Plumb, care are dosar de urmărire penală și colegii parlamentari s-au opus să fie cercetată penal. După ce a fost nouă ani europarlamentar, Viorica Dăncilă spune că Iranul e în Uniunea Europeană. În acea comuniune de state unde am uitat noi că suntem și ce am promis la intrarea din 2007. Cu o figură și o exprimare stângace, de elev prins cu lecția neînvățată, nici beat și bătut n-ai cum să crezi că a fost profesoară și că va fi prim-ministru, de care să legăm planurile de viitor ! Cum să înțelegi o țară cu un asemenea premier, cu un asemenea guvern? L-aș întreba asta, ca un votant, și pe dl președinte Iohannis, care una vorbește și alta semnează, aburindu-ne cu un calm rău prevestitor.

Deși n-am văzut până acum nicio vulpe turbată, m-a ferit Dumnezeu, am auzit că sunt foarte periculoase, nu se mulțumesc să fie doar șirete. Mușcă, infectează grav, pot aduce moartea unui organism. În cazul nostru, un organism social. Semnele rele schițate mai nainte arată că lucrurile se precipită și se agravează. Să avem oare de-a face cu ceea ce n-am văzut până acum? Și nici nu credeam să mai vedem în România. Cu o dictatură, care echivalează cu un surâs al vulpii în turbare.

 

Publicat de: Daniel Onaca | 1 Februarie 2018

Voci de pe Someș. Mariana Păvălan

A cui țară este România?

Transilvania există, trăiește, muncește și devine din ce în ce mai conștientă de identitatea și valoarea ei. Cu cât administrația, guvernul și clasa politică sunt mai corupte și incompetente, cu atât mai mult Ardealul își dezgroapă tradițiile, își întărește identitatea și merge mai departe.

Dacă vrem respectul tuturor maghiarilor, trebuie să câștigăm acest respect. Ia să ne gândim noi, bine de tot, acum România este într-o situație demnă, care să merite respect? Îmi este rușine de spectacolul de ură etnică la care asist de câteva zile. Îmi e rușine că am astfel de conaționali. De aceea eu, ca român, ca jurnalist și persoană publică, îmi cer scuze de la minoritatea maghiară pentru mizeria pe care o fac unii dintre conaționalii mei, în numele patriotismului și iubirii de țară. Niciodată iubirea de țară nu se poate măsura în ură, în agresivitate, în persecutarea altuia sau umilirea celui lângă care trăiesc în țara noastră

România nu e numai țara românilor. Este și țara sașilor din Sibiu, e și tara sârbilor de pe Clisura Dunării, a turcilor din Dobrogea, a șvabilor din Banatul Montan. E și țara rromilor din Ferentari. Nu are niciun român dreptul să spună cuiva de alta etnie să plece din România.

Publicat de: Daniel Onaca | 1 Februarie 2018

Trufe la cafea. Wayne Dyer (3)

62* Când ai o dorință, asigură-te că este o una pozitivă și benefică atât pentru tine cât și pentru alții.

* Când dansezi, scopul nu este să ajungi într-un loc anume, ci să te bucuri de fiecare pas pe care îl faci.

* Oamenii iubitori trăiesc într-o lume iubitoare. Cei care urăsc trăiesc într-una ostilă. Cele două lumi sunt una și aceeași.

Născut în 1940, în Detroit, psihologul american Wayne Dyer și-a petrecut primii 10 ani din viață în orfelinat. Este considerat de mulți părintele ”motivației” și inițiatorul mișcării self-development/self-empowerment.

Publicat de: Daniel Onaca | 31 Ianuarie 2018

Trei poeme de ianuarie

Haiku-uri la Malmö © Daniel Onaca

 

La Malmö într-o

duminică ploioasă –

pod peste Canal

 

Malmö 1 Birgitta Alkeby

(foto: Birgitta Alkeby)

 

ianuarie –

Turnul Torso răsucit

pe fața apei

 

Malmö. Turn Steve Hansen

(foto: Steve Hansen)

 

pe Canal până

la Universitate –

farul din Malmö

 

Malmö. Farul Alkeby

(foto: Birgitta Alkeby)

Publicat de: Daniel Onaca | 31 Ianuarie 2018

Voci de pe Someș. Tudor Duică

Povestea unui conac

În jurul anului 1835, Iordache III Cantacuzino-Pașcanu a construit un frumos palat pe ruinele curții boierești pe care o ridicase aici, pe la începutul secolului al XVII-lea, marele vornic Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche. Lucrările efectuate de ei au avut ca efecte extinderea conacului prin adăugarea unor noi camere, construirea unei intrări în partea de nord a clădirii și a unei bolți de trăsuri sprijinită pe patru coloane de piatră și care avea la mijloc emblema cantacuzină: vulturul bicefal. După cum descriu istoricii, încăperea cea mai spațioasă avea 16 m lungime și 7 m lățime, iar înălțime ei era de 4 m. Camera avea un plafon zugrăvit în culorile roșu și albastru. Ulterior, Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, care a refăcut și biserica de curte, a construit casele din marea curte alăturată.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, conacul îl are ca proprietar pe Constantin Cantacuzino-Pașcanu, participant la mișcarea unionistă din Moldova din 1848 și care fusese exilat de domnitorul Mihail Sturdza la Ceplenița ca urmare a simpatiilor sale revoluționare. În anul 1857, atât moșia, cât și conacul de la Ceplenița trec în proprietatea ginerilor lui Mihail Cantacuzino, Panaite Balș și Ion Văcărescu. Hristache D. Zarifopol preia conacul de la Ceplenița în anul 1868, în contul unei datorii neachitate. În perioada celui de-al doilea război mondial, proprietarii moșiei și conacului de la Ceplenița au fost Hristache Zarifopol și George și Eliza Zarifopol cu Eliza Zarifopol, unchii lui Paul Zarifopol, cunoscutul critic literar din perioada interbelică.

Odată cu instaurarea regimului comunist, conacul și moșia sunt expropriate și trec în proprietatea satului. Este instalată aici o școală gimnazială, apoi în anii ’80 aici și-au avut sediul Căminul Cultural și Biblioteca comunală. În această perioadă, clădirea se degradează nemaifiind întreținută corespunzător. În anul 1986, o parte semnificativă a conacului a fost distrusă de un incendiu devastator izbucnit din cauze obscure.

Unde sunteți, patrioților din gură ? La săpături, după primul bordei din lume ? Să mai întindeți vreun steag tricolor în Secuime ? Să mai rageți un „afară, afară, cu ungurii din țară” ? Dacă sunteți așa mari patrioți și „pe veci stăpâni”, puneți mână lângă mână și salvați-vă ce v-au construit străbunii, o voi, jalnici epigoni… Salvați ce se mai poate salva. Și așa nu sunt prea multe clădiri de patrimoniu în Valahia sau Moldova. Mai ales dacă comparăm cu ce (mai) avem prin Ardeal sau Banat.

Publicat de: Daniel Onaca | 31 Ianuarie 2018

Agurida de după-amiază servită de domnul Nicolae Sârbu

Surâsul vulpii în turbare (Sursa: redactia@argument-cs.ro)

„Nu-mi mai înțeleg țara”. Iată una din cele mai simple și îngrijorătoare fraze pe care mi-a fost dat să le citesc în ultima vreme. Când Andrei Pleșu, unul din intelectualii de elită de azi, un publicist cu acces liber la idee și la subtilitățile de limbaj, semnează o asemenea aserțiune, este ca un semn de atenționare la o barieră de cale ferată, când prin fața ta, ca un fulger, tocmai trece acceleratul. Nu poți să nu te cutremuri la gândul că încă un pas greșit te-ar fi spulberat. Pentru că mulți dintre noi, mai ales cei care nu suntem robii posturilor toxice Antena 3, România Tv și TvR 1, trăim acest sentiment de stupefacție vizavi de actuala scenă politică românească. Ai impresia că se joacă neîntrerupt o farsă bulevardieră de prost gust.

Grav e faptul că nu ne putem sustrage unui asemenea detestabil spectacol printr-o simplă comutare a telecomandei pe un alt post. Nu putem rămâne doar spectatorii care strâmbă din nas și eventual fluieră, zicând resemnați că doar atâta îi duce capul pe cei care au invadat scena. E o dramă despre noi, despre viitorul nostru și al urmașilor noștri în țara numită România. În fața noastră, pe banii noștri, o adunătură de impostori se joacă sfidător și cinic cu viața noastră. Iar al treilea guvern cu care ne blagoslovesc, într-un singur an, pare un teatru de păpuși manevrate abil, cu zăhărelul promisiunilor și cu biciul sancțiunii prin trecerea pe linie moartă, de păpușarul-șef Liviu Dragnea. Tragerea sforii rămâne, ca în orice spectacol de acest gen, după cortină, în manevrarea din culise a marionetelor. „Dar dl Dragnea zâmbește oț și se pregătește de însurătoare.”- scrie plastic același Andrei Pleșu. Da, domnul amintit iese la rampă, uneori cu câte o păpușă stângace în rochie de prim-ministru, ne zâmbește „oț” pe sub mustață și-și vede nestingherit de planurile lui, în care lumea să uite că „oț” vine de la „hoț”. Si mie, nu știu de ce, acest zâmbet îmi amintește de zâmbetul șiret al vulpii. Deși, recunosc, nu am văzut cum zâmbește cuceritor o vulpe.

Publicat de: Daniel Onaca | 31 Ianuarie 2018

Trufe la cafea. Wayne Dyer (2)

Trufe la cafea* Receptivitatea înseamnă sa vezi posibilitățile pe care alții nu le văd.

* Când crezi că judeci pe cineva, nu pe acela îl judeci, ci te judeci pe tine.

* Tu îți creezi gândurile, ele îți determină intențiile, iar acestea îți construiesc realitatea.

* Raiul pe pământ este alegerea pe care o faci, nu un loc pe care trebuie să-l găsești.

Născut în 1940, în Detroit, psihologul american Wayne Dyer și-a petrecut primii 10 ani din viață în orfelinat. Este considerat de mulți părintele ”motivației” și inițiatorul mișcării self-development/self-empowerment.

Publicat de: Daniel Onaca | 30 Ianuarie 2018

Agurida de la prânz. Vladimir Tismăneanu

Istoria dezonoarei la români

TismaneanIn acea antologie a obscenitătii, a lipsei de patriotism, a miseliei si a turpitudinii va rămâne pentru vesnicie „Scrisoarea rectorilor” pesedisti. Dedic acest scurt text memoriei marelui psiholog Nicolae Mărgineanu, martir al inchisorilor comuniste, profesor la acea venerabilă universitate clujeană pe care Ioan Aurel Pop, semnând infama scrisoare, a dezonorat-o. Chiar ieri am primit un mesaj de la fiul profesorului Mărgineanu, regizorul Nicolae Mărgineanu, fericit de publicarea in Statele Unite a traducerii cărții de amintiri a părintelui său. Imi mulțumește pentru cuvintele scrise pe coperta a patra în care elogiez verticalitatea acelui minunat savant și intelectual de o admirabilă demnitate.

Domnule academician Pop, aparțineți in mod cert altui regn decât marele savant Nicolae Mărgineanu!

Publicat de: Daniel Onaca | 29 Ianuarie 2018

Agurida de la prânz. Vladimir Tismăneanu

Slugărnicia rectorilor

TismaneanObișnuiti din comunism să lingușească pentru a promova sau pentru a obține niscai fonduri, intelectualitatea românească ajuns să se prostitueze într-atât încât aduceau ode și citeau tezele   cismarului. Din motive lesne de înțeles, ei își continuau obiceiurile, altfel n-ai să-i vezi făcând front comun pentru a stopa decăderea vertiginoasă a învățământului sub conducerea tocmai a celor pe care acum îi elogiază. Corupția a devenit atât de generală și profundă, că mai bine cei mai mulți intelectuali au aderat la ea decât să o mai combată, susținind  membrii acelei grupări care ne izolează de lumea civilizată.

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: